ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2015

Decizia nr. 3530/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2013, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul Școlar Județean Mureș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i valida dosarul privind înscrierea și participarea la examenul național de definitivare în învățământ, și în consecință, să fie obligați pârâții la recunoașterea valabilității diplomei de licență și a specializării absolvite, să fi obligați pârâții să îi permită înscrierea la următorul examen de definitivat, să fie obligați pârâții să excludă din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, anii în care reclamantul nu a fost primit să susțin examenul de definitivat, având în vedere că potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 28 alin. (1) din Ordinul M.E.C.I. nr. 5720/2009 doar în acest interval de timp este permisă susținerea examenului de definitivat.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 341 din 4 octombrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Ministerul Educației Naționale; a admis excepția inadmisibilității cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea valabilității diplomei de licență și a specializării absolvite; a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Ministerul Educației Naționale și, în consecință: a obligat pârâții să permită reclamantului înscrierea la următorul examen de definitivat începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

A respins petitul având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea valabilității diplomei de licență și a specializării absolvite, ca inadmisibilă și a respins petitul având ca obiect obligarea pârâților la excluderea din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, anii în care nu a fost primit să susțină examenul de definitivat.

Recursul

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul A. și pârâtul Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii petitului privind excluderea din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, anii în care nu a fost primit să susțină examenul de definitivat.

În contextul expunerii situației de fapt, a arătat că in sesiunile din anii 2010, 2011 și 2013 s-a înscris pentru a susține examenul de definitivat însă dosarul sau a fost invalidat pe motivul absolvirii unor studii „neautorizate”, astfel că, deși a avut vocație de a se prezenta la definitivat, i-a fost refuzată participarea astfel că și prin admiterea acțiunii nu ar avea decât o singură posibilitate de a susține examenul intr-un parcurs de 5 ani (în iulie 2014).

A considerat că instanța, raportat la prevederile art. 26 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordinul M.E.C.I. nr. 5720/2009 și ale art. 10 din Ordinul nr. 6193/2012, i-a limitat dreptul doar la o singură participare.

Recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, a susținut că instituția nu este angajatorul cadrelor didactice și nu este organizatorul examenului de definitivat.

Pe fondul cauzei a arătat pârâtul că specializarea urmată de reclamant nu a fost prevăzută in hotărârile de guvern care au reglementat structurile specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar impunerea unei condiții prin lege pentru înscrierea la un concurs de definitivare nu echivalează cu anularea unei diplome de licență, ci trebuie analizată prin prisma selecției restrictive impuse prin metodologie.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17 septembrie 2015 au fost admise în principiu recursurile.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare la data de 26 iunie 2014, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale ca nefondat.

Intimatul-pârât Inspectoratul Județean Mureș a depus întâmpinare la data de 30 iunie 2014, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant ca nefondat, lăsând la aprecierea instanței recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamantul a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport în cadrul Universității B. din București și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2008, fiindu-i eliberată diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte din care rezultă că forma de învățământ urmată a fost învățământul la distanță.

Reclamantul a absolvit Ciclul II - Studii universitare de master și a promovat examenul de finalizare a acestor studii în sesiunea iulie 2010, fiindu-i eliberată diploma de master.

Reclamantul A. a depus la pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mureș cererea nr. 6937 din 11 octombrie 2012 prin care a solicitat înscrierea la examenul național de definitivare în învățământ. În urma introducerii datelor în sistemul informatizat, dosarul de înscriere al reclamantului a fost invalidat motivat de faptul că studiile acestuia sunt „neautorizate”.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere (intitulată plângere prealabilă) la pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mureș, înregistrată sub nr. 5 din 30 ianuarie 2013 prin care a solicitat acestui pârât să-i avizeze favorabil înscrierea la examenul național de definitivare în învățământ pentru anul 2013.

Pârâtul amintit i-a răspuns prin adresa nr. 5 din 8 februarie 2013, comunicându-i o copie a fișei de înscriere astfel cum aceasta rezultă din aplicația sistemului informatizat al pârâtului Ministerul Educației Naționale, fișă din care reiese motivul respingerii cererii de înscriere

Ulterior, reclamantul s-a adresat cu cerere (intitulată de acesta plângere prealabilă) la pârâtul Ministerul Educației Naționale, solicitând avizarea favorabilă a înscrierii și a participării examen, cerere înregistrată la pârâtul de rând 2 sub nr. 71170 din 4 martie 2013.

În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Educației Naționale, Inalta Curte constată Referitor la calitatea procesual pasivă a pârâtului că prima instanță a soluționat corect această excepție, reținând în considerente că acest pârât asigură coordonarea metodologică a examenului.

Argumentele în susținerea excepției, reiterate și în recurs de recurentul Ministerul Educației Naționale pornesc, în esență, de la ideea că nu există niciun raport juridic de muncă încheiat cu reclamantul, iar concursul de definitivat nu este organizat de către M.E.N.

Acest punct de vedere nu poate fi primit întrucât, în considerarea obiectului acțiunii în contencios administrativ și a dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 1 a Ordinului M.Ed.C. nr. 6193/2012, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de prima instanță, că pârâtului Ministerul Educației Naționale îi revine atribuția de a întocmi metodologia examenului național de definitivare.

Prin urmare, pârâtul Ministerul Educației Naționale are legitimare procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, critica privind greșita respingere de către prima instanță a acestei excepții fiind neîntemeiată.

Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, în acord cu practica constantă a acestei instanțe, se reține că diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, neexistând nicio altă obligație din partea autorității pârâte.

Astfel, orice limitare din partea pârâților, de a se permite înscrierea reclamantului la examenul de definitivare, indiferent de motivul invocat, se circumscrie noțiunii de refuz nejustificat, astfel cum este acesta definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul reclamant, vizând excluderea din calculul celor 5 ani efectivi de catedră a anilor in care nu a fost primit să susțină examenul de definitivat, Înalta Curte apreciază pertinentă soluția primei instanțe care a constatat că, in condițiile neîmplinirii termenului nu se poate reține vreo vătămare suferită de către reclamant.

De altfel, in raport de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, o astfel de solicitare nu ar putea fi primită decât in cadrul unui demers in fața instanței de contencios administrativ, ca urmare a constatării refuzului nejustificat al pârâtei de a-l înscrie pe reclamant la sesiunile din anii anteriori, exercitat in termenele și procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ.

Or recurentul-reclamant nu a sesizat instanța de judecată decât în data de 20 mai 2013, solicitând obligarea pârâților să-i permită înscrierea la următorul examen de definitivat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A. și Ministerul Educației și Cercetării Științifice împotriva sentinței nr. 341 din 4 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.