ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1612/2016

Decizia nr. 1612/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea Fișei nr. 1289, prin care i-a fost refuzat dreptul de a participa la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice (titularizare), cu recunoașterea drepturilor legitime ce decurg din obținerea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă și anume, recunoașterea dreptului de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice, la concursul de titularizare, după caz, precum și la cele de promovare în grad, precum și recunoașterea valabilității diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.

Prin Sentința civilă nr. 2726 din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a anulat fișa nr. 1289, prin care reclamantei i-a fost refuzat dreptul de a participa la concursul pentru titularizare și a obligat pârâtul să recunoască reclamantei dreptul de a participa acest concurs, în temeiul diplomei de licență și a suplimentului de diplomă eliberate în favoarea acesteia de Universitatea "B." pentru domeniul/specializarea "Sociologie - Psihologie" și a respins, ca neîntemeiate, celelalte solicitări ale reclamantei.

Împotriva Sentinței civile nr. 2726 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale (în prezent Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, formulând, în esență, următoarele critici:

A. Actele de studii pot fi eliberate numai absolvenților care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Conform prevederilor legale, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea, potrivit art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005, dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.

Prin Decizia nr. 4726 din 29 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea "B." din București, având ca obiect anularea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.

Prin dispoziția dată, instanța de fond a obligat Ministerul Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență, ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare și O.U.G. nr. 75/2005.

În cazul Universității "B." din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a O.U.G. nr. 75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001.

Pentru a fi numit absolvent trebuie să fii înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată/autorizată să funcționeze la forma de învățământ/specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.

În cauză, instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat, a dispus peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei, care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.

B. Prima instanță a obligat pârâtul să recunoască reclamantei dreptul de a participa la "acest concurs", încălcând prevederile Ordinului MECTS nr. 6239 din 14 noiembrie 2012 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2013 - 2014, act administrativ emis pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 1/2011 și care a stabilit un calendar privind organizarea și desfășurarea acestui concurs.

Prin acest ordin s-au stabilit condițiile de participare la examenul de titularizare pentru anul școlar 2013 - 2014, caz în care, hotărârea instanței de fond nu poate fi aplicată, deoarece condițiile legale pentru titularizare se modifică succesiv și nu reprezintă o aplicare retroactiva a legii ci doar o modalitate de selecție a personalului didactic.

Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, întrucât instanța de fond, deși nu a reținut caracterul de act administrativ al fișei de înscriere la concurs, a asimilat efectele acesteia cu cele ale unui act administrativ.

Fișa nr. 1289 nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât actele administrative pe care le emite Ministerul Educației Naționale sunt ordine, metodologii și instrucțiuni, iar o informare transmisă de Inspectoratul Școlar Județean și de un centru de examen, nu are caracterul unui act administrativ.

Sentința atacată nu poate fi pusă în aplicare, întrucât Ministerul Educației Naționale nu emite acte administrative prin care să recunoască diplome de licență eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ.

Atribuțiile și competențele Ministerului Educației Naționale sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și în Legea educației naționale nr. 1/2011.

În niciunul din aceste acte normative nu este reglementată competența/atribuția ministerului de a constata valabilitatea diplomelor de licență emise de universitățile care fac parte din sistemul național de învățământ.

Ministerul Educației Naționale nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză, întrucât coordonarea metodologică a concursurilor de titularizare nu creează și atribuții referitoare la înscrierea candidaților care participă la aceste concursuri și la desfășurarea efectivă a concursurilor.

De asemenea, angajatorul cadrelor didactice nu este Ministerul Educației Naționale iar concursul de titularizare nu este organizat de acest minister.

În condițiile în care reclamanta nu respectă criteriile stabilite la art. 97 alin. (3) din Metodologie iar forma de învățământ fără frecvență pentru specializarea urmată de reclamantă, nu se regăsește în nicio hotărâre de Guvern de la înființarea Universității "B." și până în prezent, este evident că aceasta nu poate fi admisă la concurs chiar dacă deține o diplomă de licență.

Impunerea unor condiții pentru înscrierea la un concurs nu echivalează cu anularea diplomei de licență, ci se analizează prin prisma selecției restrictive impuse prin Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar.

Faptul că pentru ocuparea unui post didactic se modifică succesiv condițiile legale pentru titularizare, nu reprezintă o aplicare retroactivă a legii, ci doar o modalitate de selecție a personalului didactic.

Prin urmare, Ministerul Educației Naționale nu are competențe în ceea ce privește înscrierea și participarea la concurs a reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Intimata-reclamantă a arătat că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., republicat, nu are legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât nu este incidentă situația în care este necesară eliberarea diplomei de licență.

Prin emiterea Fișei de înscriere nr. 1289, au luat naștere, s-au modificat și s-au stins raporturi juridice, întrucât ulterior acestui moment, reclamanta nu a putut susține examenul de titularizare.

Cu privire la solicitarea de recunoaștere a valabilității diplomei de licență, intimata a reiterat susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță, iar în legătură cu criticile recurentului vizând modalitatea de acreditare a formei de învățământ pe care a urmat-o, intimata a apreciat că exced cadrului procesual.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 2 martie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., republicat, este nefondat.

Susținerile recurentului-pârât potrivit cărora instanța de fond a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal, întrucât forma de învățământ urmată de către reclamantă nu era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, sunt străine de obiectul cauzei deduse judecății.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Fișei de înscriere nr. 1289 eliberată de Ministerul Educației Naționale, cu recunoașterea drepturilor legitime ce decurg din obținerea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă și anume, recunoașterea dreptului de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice, la concursul de titularizare, după caz, precum și la cele de promovare în grad, precum și cu recunoașterea valabilității diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata-reclamantă a absolvit Universitatea "B." din București, Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea Sociologie-Psihologie, forma de învățământ la distanță, fiindu-i eliberată diploma de licență seria AI nr. 0026413 la data de 09 aprilie 2008, sub nr. 9256.

Cum niciuna dintre solicitările reclamantei nu a vizat eliberarea unui act de studii sau obligarea pârâtului Ministerul Educației la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomei de licență, a căror analiză presupune verificarea parcurgerii procedurii de acreditare în privința formei de învățământ urmată de către reclamantă, se constată că aceste aspecte la care face referire recurentul-pârât în susținerea motivului de casare analizat, sunt străine de obiectul cauzei, context în care, nu se poate reține că prin soluția pronunțată prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Decizia nr. 4726 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/1/2009, nu are incidență în cauză, întrucât nu se referă la problema de drept în discuție în prezentul litigiu.

În ceea ce privește dispoziția instanței de fond, care prin sentința recurată a obligat pârâtul Ministerul Educației să recunoască reclamantei dreptul de a participa la "acest concurs", instanța de control judiciar apreciază că respectiva mențiune a fost înserată în dispozitivul hotărârii pentru a sublinia dreptul de participare al reclamantei la concursul pentru titularizare, fără însă ca această mențiune să vizeze participarea la examenul de titularizare pentru anul școlar 2013 - 2014, împrejurare ce rezultă cu evidență și din parcurgerea considerentelor sentinței atacate.

În aceste condiții, susținerile recurentului referitoare la încălcarea de către instanța de fond a prevederilor Ordinului nr. 6239 din 14 noiembrie 2012 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care s-au stabilit condițiile de participare la examenul de titularizare pentru anul școlar 2013 - 2014, nu pot fi primite.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, este nefondat.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport cu prevederile legale incidente în materie și a realizat o încadrare juridică adecvată, neputându-se susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Judecătorul fondului a apreciat în mod corect că Fișa de înscriere nr. 1289 reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că urmare a emiterii acesteia, intimatei-reclamante i-a fost refuzat dreptul de a participa la examenul de titularizare.

Astfel, fișa de înscriere respectivă nu constituie doar o simplă corespondență prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere cu privire la condițiile de studii pe care trebuie să le îndeplinească cadrele didactice care participă la examenele pentru ocuparea posturilor vacante, ci această fișă a produs prin ea însăși efecte directe asupra situației juridice a intimatei-reclamante, în condițiile în care, a stat la baza refuzului manifest exprimat de Ministerul Educației Naționale de a-i recunoaște părții dreptul de a susține examenul de titularizare.

Criticile formulate de recurentul-pârât, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Susținerile recurentului vizând soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale, nu pot fi reținute, în raport de pretențiile concrete deduse judecății în prezentul litigiu, indiferent de împrejurarea dacă se acestea se circumscriu sau nu unui cadru legal, precum și de legislația în vigoare incidentă, acestea fiind aspecte care țin de analiza fondului cauzei.

În speță, față de soluția de respingere, ca neîntemeiată, a solicitării reclamantei privind recunoașterea valabilității diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, nu se mai impune analiza criticilor recurentului vizând competența ministerului de a emite acte administrative prin care să recunoască valabilitatea diplomelor de licență emise de universitățile care fac parte din sistemul național de învățământ.

Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de prima instanță care a reținut că pârâtul Ministerul Educației Naționale a refuzat în mod nejustificat să-i recunoască reclamantei dreptul legitim de a participa la examenul de titularizare în baza diplomei de licență obținută de aceasta, emisă în urma demersurilor administrative efectuate de către instituția de învățământ în cadrul căreia reclamanta și-a finalizat studiile, formularul diplomei de licență fiind emis cu aprobarea recurentului, autoritate publică centrală, la solicitarea Universității "B.".

Trebuie luată în considerare împrejurarea că intimata-reclamantă este titulara diplomei de licență seria AI nr. 0026413, eliberată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în urma promovării examenului de licență susținut în sesiunea iulie 2007, în cadrul Universității "B." din București, Facultatea de Sociologie-Psihologie, act administrativ unilateral emis în favoarea reclamantei, prin prima serviciilor de educație prestate de o persoană privată de interes public, context în care, revine autorităților administrative obligația de a-l executa imediat și întocmai, inclusiv prin recunoașterea efectelor diplomei de licență constând în dreptul reclamantei de a participa la concursul pentru titularizare în temeiul diplomei astfel obținute, act administrativ care nu a fost revocat sau anulat prin hotărâre judecătorească.

În raport de împrejurările menționate, Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că refuzul de a i se permite intimatei-reclamante participarea la concursul de titularizare are caracter nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, refuzul a fost exprimat după ce etapa procedurală a verificării dosarelor candidaților fusese finalizată, reclamanta fiind înscrisă pe lista candidaților care urmau să susțină examenul pentru ocuparea posturilor vacante în învățământ în anul școlar 2013 - 2014.

Susținerile formulate de recurentul-pârât referitoare la neacreditarea formei de învățământ urmată de către intimată-reclamantă, exced cadrului procesual din prezenta cauză, motiv pentru care, nu vor face obiectul analizei instanței de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondat.

În temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., republicat, instanța de control judiciar va dispune obligarea recurentului-pârât la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei, constând în onorariul de avocat achitat în faza procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice împotriva Sentinței civile nr. 2726 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul pârât la plata către intimata reclamantă a sumei de 750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2016.

Procesat de GGC - NN