ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și chemata în garanție Universitatea B. București, obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea diplomei de licență și a suplimentelor la diploma în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței.

Pârâta Universitatea "B." a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 921 din 19 martie 2014, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și a anulat cererea reclamantei, de chemare în garanție a Universității B. București.

PENTru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că diploma reclamantei este în ființă, nefiind anulată, iar împrejurarea că unitatea de învățământ în cadrul cărora aceasta își desfășoară activitatea sau inspectoratul școlar au emis acte care au prejudiciat-o în drepturile sale recunoscute de lege, nu poate fi "corectată" prin asumarea de către minister a unor atribuții pe care nu le are, potrivit legii, și derularea unei proceduri sacramentale de "recunoaștere" a diplomelor, care nu este consacrată în lege, dimpotrivă efectele diplomelor se produc ex lege, fără intervenția ministerului, cât timp nu au fost anulate.

În fine, s-a constatat că reclamanta putea ataca în instanță, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, refuzul nefavorabil manifestat de angajator și/sau inspectorat în soluționarea diverselor cereri ce le-au fost adresate, motivat de nerecunoașterea calității de licențiată, în pofida diplomei deținute.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta A. invocând prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că, în mod greșit prima instanță a considerat că MECTS nu are competența de recunoaștere a diplomelor de licență, având în vedere că în cadrul acestei instituții este constituită Direcția Generală de Învățământ Superior, care formulează răspunsuri cu privire la legalitatea formelor de învățământ, a specializărilor, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

S-a arătat că, urmare a demersurilor pârâtului studiile urmate de către reclamante nu au mai fost recunoscute, diplomele fiind considerate a nu fi valabile.

Totodată, s-a apreciat că prima instanță nu a dat eficiență principiului de drept potrivit căruia "error communis facit jus", având în vedere că reclamantele și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate prin contractele de studii încheiate cu Universitatea B..

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii în sensul recunoașterii diplomelor de studii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În speță, Curtea de Apel a fost sesizată cu cererea reclamantei prin care s-a solicitat autorității pârâte, Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), recunoașterea diplomei de licență nr. x/21.07.2009 obținute în urma susținerii examenului de licență - sesiunea iulie 2008 organizat de Universitatea B., Facultatea de Matematică și Informatică.

Apreciază Înalta Curte că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, și nici de un exces de putere din partea unei autorități publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, având în vedere normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările legale relevante pentru speță - Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantului.

Prin urmare, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

În condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului Educației Naționale pentru "recunoașterea diplomei de licență", obiectul prezentei acțiuni vizând strict obligarea pârâtului de a recunoaște diplomei de licență din 21 iulie 2009 emisă de Universitatea B..

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 921 din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL