ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M., G.N.C., C.(G.)A.L.L. și B.V.M.C., reprezentați prin Sindicatul Liber învățământ Turnu Măgurele, au chemat în judecată Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtei la recunoașterea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplome în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 200 RON penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței.

Prin aceeași cerere, reclamanții au chemat în garanție Universitatea "S.H." București, în calitate de emitent al diplomelor și al suplimentelor la diplome, pentru a garanta și răspunde cu privire la diplomele eliberate. În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au calitatea de cadre didactice, dar nu pot beneficia de drepturile cuvenite întrucât, din motive independente de voința lor, diplomele ce atestă pregătirea de specialitate nu le sunt recunoscute neputând fi încadrați și salarizați potrivit pregătirii pentru care au obținut diplomele.

S-a arătat că in condițiile in care că nici diplomele de licență și nici suplimentele la diplomă nu au fost revocate ori anulate, acestea sunt valabile iar reclamanții - cadre didactice sunt prejudiciați ca urmare a refuzului recunoașterii actelor mai sus menționate, ce le conferă acestora calitatea de licențiați, neputând participa la examenul de titularizare, fiind lipsiți de recunoașterea unui drept câștigat prin dobândirea diplomei de licență. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1095 din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins ca inadmisibile cererea principală și cererea de chemare în garanție formulate de reclamantul Sindicatul Liber Învățământ Turnu Măgurele, cu sediul în Turnu Măgurele, str. T., jud. Teleorman, în numele și pentru membrii de sindicat V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M., G.N.C., C.(G.)A.L.L.

și B.(I.)V.M.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, și chemata în garanție Universitatea „S.H.” București. În ședința publică din 22 martie 2013 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului și excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu. În raport de faptul că reclamanții sunt titulari ai diplomelor de licență, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, constatând că o atare calitate este justificată.

Având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 corelate cu dispozițiile art. 18 din aceeași lege prevede s-a constatat inadmisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect recunoașterea valabilității unui înscris, cât timp mijlocul procedural consfințit prin legea contenciosului administrativ are ca finalitate anularea actelor administrative pretins nelegale sau, după caz, constrângerea autorității publice în scopul îndeplinirii obligației de emitere a unui act administrativ, eliberare a unui înscris sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative. În același sens, curtea de apel a constatat că deși reclamanții au chemat în garanție Universitatea S.H., nu au formulat nicio pretenție concretă împotriva acestei instituții.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Sindicatul Liber Învățământ Turnu Măgurele în numele și pentru membrii de sindicat V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M. și B.(I.)V.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esență, că in mod neîntemeiat diplomele de licență și suplimentele de diplomă nu sunt recunoscute de către pârât, care a refuzat primirea reclamanților la examenele de titularizare in învățământ. S-a arătat că, in condițiile in care nici diplomele și nici suplimentele de diplomă nu au fost revocate sau anulate, acestea sunt valabile. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Procedura în fața instanței de recurs La dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului Ministerul Educației Naționale, răspuns la intâmpinare din partea recurentului – reclamant Sindicatul Liber Învățământ Turnu Măgurele și notă de concluzii din partea intimatei – pârâte Universitatea S.H. București. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În speță, Curtea de Apel a fost sesizată cu cererea reclamanților prin care s-a solicitat autorității pârâte, Ministerul Educației Naționale, recunoașterea diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență organizat de Universitatea S.H.

București. Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în speță, diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, neexistând nicio altă obligație din partea autorității pârâte.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, și nici de un exces de putere din partea unei autorități publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004. În condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi. În raport de motivele arătate, soluția instanței de fond de a respinge acțiunea ca inadmisibilă, in baza dispozițiilor art. 18 cu referire la art. 8 al Legii nr. 554/2004, apare ca fiind legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Liber Învățământ Turnu Măgurele în numele și pentru membrii de sindicat V.(G.)M.E., C.(B.)M.V., F.(P.)F.M.V., M.(M.)F.L., B.(M.)F.M. și B.(I.)V.M.C. împotriva sentinței nr. 1095 din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.