ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale: anularea fișei cu nr. x, prin care în mod ilegal i-a fost refuzată participarea la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice (titularizare) pe motivul "studii neautorizate" și constatarea faptului că prevederile art. 97 alin. (3) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2013 - 2014, aprobată prin Ordinul Ministerului Educației Naționale cu numărul nr. 6239 din 14 noiembrie 2012, nu îi sunt aplicabile; recunoașterea drepturilor legitime ce decurg din obținerea Diplomei de Licență și a Suplimentului acesteia și anume recunoașterea dreptului de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice (transferare pentru restrângere de activitate, pretransfer consimțit între unitățile de învățământ preuniversitar, detașare în interesul învățământului, detașare la cerere), la concursul de Titularizare, după caz, precum și la cele de promovare în grad; recunoașterea valabilității Diplomei de Licență Seria Al nr. x, eliberată de către Universitatea "B." - Facultatea de Geografie, la data de 13 iulie 2009, sub numărul x și a Suplimentului acesteia.

Prin cererea modificatoare, formulată la data de 25 martie 2014, reclamanta a solicitat anularea, în parte, cu privire la reclamantă, a actului administrativ emis de către Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) cu numărul 6239 din 14 noiembrie 2012, prin care în mod ilegal i-a fost refuzată participarea la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice pe motivul "studii neautorizate" și, pe cale de consecință, anularea fișei cu nr. x, ca act subsecvent acestuia.

Prin Sentința civilă nr. 1679 din 28 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârât, ca nefondată;

- a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), astfel cum a fost completată;

- a anulat fișa nr. x, prin care reclamantei i-a fost refuzat dreptul de a participa la concursul de titularizare și i s-a recunoscut acesteia dreptul de a susține acest examen;

- a respins, în rest, acțiunea, ca nefondată;

- a luat act că reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul susține că în mod greșit instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată cu privire la cererea reclamantei de anulare deoarece fișa nr. x nu poate fi asimilată unui act administrativ.

Această fișă nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Un act administrativ nu este orice act emis, ci este actul emis de chiar instituția publică abilitată prin lege să emită acte cu acest caracter.

De asemenea, recurentul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta-intimată a urmat cursurile Facultății de Geografie din cadrul Universității "B." București în perioada 2003 - 2008, și a absolvit cursurile acesteia prin promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2008.

În acest sens, i-a fost eliberată Diploma de Licență Seria Al nr. x de către Universitatea "B." - Facultatea de Geografie, la data de 13 iulie 2009, sub numărul x.

Recurenta-reclamantă funcționează la Școala Gimnazială Robeasca, Județul Buzău ca profesor de geografie.

În luna mai a anului 2013 a completat fișa de înscriere în vederea participării la examenul de titularizare la Inspectoratul Județean Brăila. Astfel, a fost înscrisă pe listele candidaților care urmau să susțină examenul pentru ocuparea posturilor vacante în învățământ în anul școlar 2013 - 2014, așa cum reiese și din adresa Inspectoratului Județean Brăila din 24 mai 2013.

În urma încărcării datelor privind studiile absolvite în aplicația electronică Titularizare 2013, aplicație gestionată de către Ministerul Educației Naționale, a fost emisă fișa de înscriere cu numărul x prin care recurentei-reclamante i-a fost refuzat dreptul de a participa la examenele pentru ocuparea posturilor vacante.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit nu a admis excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că nici fișa nr. x și nici actul cu nr. x nu sunt acte administrative ce pot fi atacate, în instanță, pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

În cauza de față, reclamanta solicită anularea fișei nr. x precum și anularea, în parte, a actului nr. x, or acestea nu au caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motiv pentru care Înalta Curte va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea acesteia având în vedere că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind fondat.

Recurentul a invocat ca temei de drept și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) împotriva Sentinței civile nr. 1679 din 28 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2016.

Procesat de GGC - MM