ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2092/2016

Decizia nr. 2092/2016

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost completată în procedura regularizării la data de 30 septembrie 2014, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale: (i) obligarea pârâtului la recunoașterea calității de profesor de muzică, specializarea pedagogie muzicală obținută prin diploma de licență eliberată de Universitatea B. București; (ii) aprobarea înscrierii la Concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor declarate vacante/rezervate în învățământul preuniversitar; (iii) anularea dispoziției de respingere a dosarului pentru participarea la concursul de titularizare; (iv) anularea Metodologiei cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2014-2015 aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5451 din 12 noiembrie 2013, modificat prin Ordinul nr. 3080 din 05 februarie 2014, respectiv Ordinul nr. 3275 din 10 aprilie 2014.

Prin sentința nr. 7215 din 11 decembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 35 din 16 februarie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și a dispus obligarea pârâtului să-i recunoască reclamantei diploma de licență din 24 iunie 2009 emisă de Universitatea B. din București și să permită reclamantei participarea la concursurile de ocupare a posturilor didactice a catedrelor vacante rezervate în învățământul preuniversitar de stat sau particular.

Împotriva hotărârii menționate la pct. I.3 a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

Conform dovezii de înmânare aflată la dosarul de recurs, recurentului-pârât Ministerul Educației și Cercetării Științifice i-a fost comunicată obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu sub rezerva depunerii de către recurentul-pârât a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 2 martie 2016, completul de filtru a dispus, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Conform dovezii de înmânare aflată la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat recurentului-pârât la data de 28 martie 2016.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, iar recurentul-pârât nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La termenul de judecată de astăzi, 22 iunie 20116, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția netimbrării, excepție de procedură care, potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., face inutilă expunerea și analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a recursului, precum și cercetarea în fond a cauzei.

În sensul celor expuse la pct. II.1, se constată că, în pofida faptului că a fost citat cu mențiune în acest sens și i-a fost comunicat raportul asupra admisibilității în principiu în care sunt indicate aceleași aspecte, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în considerarea faptului că, prin cererea de recurs, au fost invocate motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.

Conform art. 486 alin. (2) teza întâi și alin. (3) C. proc. civ.:

„Art. 486. - […]

(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii […].

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. […]”

În raport cu circumstanțele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru este în unanimitate de acord că cererea de recurs nu îndeplinește cerința menționată la art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. referitoare la îndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice împotriva sentinței civile nr. 35 din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.