ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2880/2019

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curți de Apel București, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, anularea parțială a Ordinului nr. 4895/2014 pentru aprobarea Metodologiei- cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015-2016 și tuturor actelor subsecvente emise în baza acestor dispoziții, astfel:

- art. 30 alin. (7) din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015-2016, anexa la Ordinul nr. 4895/10.11.2014.

- art. 53 alin. (1), teza I din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015-2016;

- art. 55 alin. (5), teza a II-a din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015- 2016;

- art. 54 alin. (7) din Metodologia - Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015-2016.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2066 din 14 iunie 2016, a respins excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și lipsei de obiect, invocate de pârâtă pe calea întâmpinării.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a promovat recurs, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 24/2000.

Arată că, instanța de fond a refuzat practic să observe diluarea până la disoluție a drepturilor personalului titular în învățământul preuniversitar prin acceptarea pierderii acestui statut în contextul realizării pretransferului indiferent de viabilitatea postului, așa cum stipulează Metodologia.

Susține recurenta că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a invocat faptul că prevederile Metodologiei încalcă și dispozițile art. 96 alin. (8) din Legea nr. 1/2011.

Conchide recurenta arătând că, în realitate, instanța de fond s-a limitat la citarea prevederilor art. 55-55 din Metodologie, apreciind că acestea conțin suficiente garanții și a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu li se adresează. Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale.

Așadar, întreaga motivare a sentinței se referă la aspecte colaterale, fără legătură cu petitul cererii de chemare în judecată si nici nu răspunde aspectelor care au generat litigiul.

1.3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa de interes și lipsa de obiect, având in vedere că ordinul de ministru care face obiectul solicitării anulării parțiale a fost abrogat.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La rândul său, recurenta a formulat Răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimat, ca neîntemeiate.

1.4. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de ordine publică, față de prevederile art. 247 alin. (1) teza I C. proc. civ. Înalta Curte, constată că este incident în cauză, sens în care va admite excepția lipsei de invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și va respinge recursul promovat în cauză ca fiind lipsit de interes pentru următoarele considerente:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune prin care reclamnata A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, anularea parțială a Ordinului nr. 4895/2014 pentru aprobarea Metodologiei- cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015-2016 și tuturor actelor subsecvente emise în baza acestor dispoziții, astfel cum le-a precizat în cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că prevederile art. 30 (7), 53 (1), 54 (7) și 55 alin. (5) din OMEN nr. 4895/2014 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preimiversitar în anul școlar 2015 - 2016, au fost abrogate prin OMENCS nr. 5559/2015 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2016 - 2017.

Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practică judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea acestei hotărâri, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Față de aceste modificări legislative, Înalta Curte constată că recursul declarat de către reclamantă este lipsit de interes, întrucât cerrea de chemare in judecată nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat.

Sancțiunea lipsei interesului, așa cum a fost ea consacrată de jurisprudență, este în cauza de față aceea a respingerii cererii de recurs, neputând fi respinsă cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul sesizării instanței de fond erau îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părții, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2066 din 14 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.