ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6276/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale anularea dispozițiilor art. 3 (1) din Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 5460/12.11.2018 (Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2019-2020, dar și a art. 3.1 din Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 5485/2017 (Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2018-2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 288 din 09 iulie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ, dar și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Arată că este cadru didactic titular la catedra de discipline tehnologice, catedra economic administrativ/drept, din cadrul C.N.E."Gheorghe Chițu" din Craiova având un interes în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că modificarea prin adăugarea sintagmei '"cel puțin" în cadrul art. 3.1 care vine în aplicarea art. 241 alin. 2 ste nelegală din următoarele considerente:

Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 5485/2017:

"Art. 3 alin. 1 Cadrele didactice care au dobândit cel puțin definitivarea în învățământ sunt cadre didactice cu drept de practică în învățământul preuniversitar."

Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 5460/12.11.2018

"Art. 3 (1) Cadrele didactice care au dobândit cel puțin definitivarea în învățământ sunt cadre didactice cu drept de practică în învățământul preuniversitar."

Aceste articole nu concordă cu prevederile art. 241 alin. (2) din Legea nr. 1/2001potrivit căruia., Cadrele didactice care promovează examenul de definitivat dobândesc titlul de profesor cu drept de practică în învățământul preuniversitar."

Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 5485/13.11.2017 și Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 5460/12.11.2018 sunt acte normative cu valoare juridică inferioară Legii educatei naționale nr. 1/2001 și care nu pot modifica legea în aplicarea căreia au fost emise și din acest motiv, prevederea contestată trebuie modificată prin excluderea sintagmei "'cel puțin" astfel încât să fie respectate și prevederile art. 4 ale Legii nr. 24 din 27 martie 2000.

Deși instanța de fond indentifică faptul că în preambulul ordinelor care includ anexele în cauză nu este specificat art. 241 din Legea nr. 1/2011, se pare că nu dorește să observe că însuși emitentul M.E.N. prin adresa din 02/07/2019, recunoaște explicit că articolele 3(1) din cele două anexe fac referire la art. 241. alin. (2), recunoscând adăugarea sintagmei "cel puțin" dar susținând nici mai mult nici mai puțin că aceasta nu modifică articolul 241(2) din Legea nr. 1/2011.

Pe de altă parte, deși ca formă articolele 3(1) din cele două anexe și art. 241 alin. 2 sunt într-o asemănare evidentă și de necontestat, având în vedere constatarea instanței de fond că acestea reglementează alt domeniu și nu se referă la ceea ce prevede cuprinsul art. 241 (2), atunci putem concluziona că acestea sunt în întregime nelegale, deoarece nu reglementează nici un articol de lege.

În ceea ce privește constatarea instanței că recurenta nu este în pericol în ceea ce privește postul, deoarece se află într-o situație juridică diferită față de cadrele didactice care nu au promovat examenul definitivat, precizez că așa ar fi stat lucrurile dacă, M.E.N. nu dădea și o altă interpretare art. 3(l) din anexele precizate și anume:"cadre didactice care au dobândit cel puțin definitivarea în învățământ sunt cadre didactice cu drept de practică în învățământul prcuniversitar", deci cu atât mai mult cadrele didactice care au obținut grade superioare definitivatului au drept de practică în învățământul preuniversitar"

Aceasta este interpretarea oficială a dispozițiilor legale efectuată de către Ministerul Educației Naționale prin adresa nr. x/13.05.2018, interpretare preluată chiar de instanța de judecată într-un proces în care este parte și care este contrară poziției instanței de fond.

Or tocmai interpretarea abuzivă face loc și altor interpretări iar sintagma "cel puțin" introdusă în textul articolelor o poate priva pe recurentă de locul de muncă dobândit prin concurs, deși are un parcurs profesional prin respectarea legii.

Tocmai de aceea, unitatea școlară m-a notificat, așa cum reiese din înștiințarea nr. 3051/28.06.2019, să particip la etapele mișcării de personal care sunt în desfășurare, fiind astfel un lucru cert că în cazul neparticipării, unitatea școlară nu își asumă responsabilitatea pierderii postului la data de 01.09.2019 sau ulterior. Or, în eventualitatea aplicării unui articol de lege pe care M.E.N. îl interpretează în funcție de conjuctură și pe care îl consideră nelegal, o eventuală soluție de nelegalitate nu s-ar mai putea aplica decât cazurilor care survin după constatarea nelegalității .

Intimatul Ministerul Educației Naționale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Reclamanta este cadru didactic titular la catedra de discipline tehnologice din cadrul C.N.E."Gheorghe Chițu" din Craiova.

La aceeași catedră este titular si d-nul B., urmare a unui transfer prin schimb de posturi.

Susține reclamanta că diferența dintre ea și colegul său este aceea că d-nul B. nu și-a dat examenul de definitivat, încălcând dispozițiile legale de la acea dată, și ulterior, prin echivalarea gradului didactic I cu doctoratul, a considerat că obligația de a obține definitivatul a fost stinsă.

Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea prevederilor cu caracter normativ conținute în art. 3 alin. 1 din Anexa la Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5460/12.11.2018 și a art. 3 alin. 1 din Anexa la Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5485/2017, aratand ca textele în litigiu contin norme care au adaugat la lege, respectiv la disp. art. 241 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

Susține reclamanta că interesul său în promovarea prezentei cereri constă în faptul că, în eventualitatea restrângerii orelor/activității la acesta catedră ca urmare a reducerii drastice a numărului de elevi, este posibil ca aceasta să fie afectată deși a respectat întru totul legea, iar B., deși nu deține dovada definitivării în învățământ, să fie menținut în activitate deși a încălcat dispozițiile legale.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Corect reține instanța de fond că textul de lege invocat de către reclamantă ca fiind completat prin normele din Anexele contestate, respectiv art. 241 din Legea nr. 1/2011, reglementează examenul național de definitivare în învățământ, fiind stabilită, în conformitate cu acest articol, abilitarea Ministerului Educației Naționale de a organiza aceste examen, conform unei metodologii aprobate prin Ordin al ministrului educației naționale.

Conform art. 241 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cadrele didactice dobândesc titlul de profesor cu drept de practică în învățământul preuniversitar numai dacă promovează examenul de definitivat.

Așadar, definitivatul apare ca o condiție minimă impusă pentru dobândirea titlului de profesor cu drept de practică în învățământul preuniversitar.

În continuare, alin. (6) al aceluiași articol stipuează în sensul că: " Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învățământ, în condițiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul național de învățământ preuniversitar numai pe perioadă determinată, cu statut de profesor debutant".

Altfel spus, nepromovarea examenului de definitivat de către personalul didactic duce la impedimentul obținerii titlului de profesor cu drept de practică în învățământul preuniversitar, cei aflați în această situație putând fi angajați doar ca profesori debutanți și numai pe perioadă determinată,

Anexele din ordinele de ministru la care face referire recurenta reglementează metodologia-cadru privind privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2018-2019 respectiv 2019-2020, fiind emise în temeiul prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, sfera de aplicare fiind limitată, în conformitate cu art. 1 din aceste metodologii, la condițiile de ocupare a posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate în învățământul preuniversitar, organizarea și desfășurarea etapelor de mobilitate a personalului didactic în învățământul preuniversitar, angajarea personalului didactic de predare în învățământul preuniversitar, precum și eliberarea din funcție a personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar.

Din analiza sistemică a acestor texte de lege se reține că Anexele la Ordinele Ministrului Educației Naționale au ca sferă de reglementare metodologia privind mobilitatea personalului didactic în vreme ce textul art. 241 din Legea nr. 1/2011 reglementează examenul de definitivat.

În acest sens, contrar susținerilor recurentei, prin articolele din Ordinele de ministru pe care partea le consideră nelegale deoarece se folosește sintagma "cel puțin", nu se derogă de la norma legală, nefiind dispuse soluții care să contravină prevederilor normative în baza și în executarea cărora au fost emise.

Astfel, prin interpretarea gramaticală a sintagmei " cel puțin", rezultă că îndeplinirea condiției de a promova examenul de definitivat este minim necesară în dobândirea titlului de profesor cu drept de practică în învățământul preuniversitar.

Pe de altă parte, corect se reține că textul art. 241 din Legea nr. 1/2011 nu este menționat în preambulul Ordinelor pentru aprobarea metodologiei cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar pentru perioadele 2018-2019 și 2019-2020, nefiind astfel unul dintre textele legale ce au stat la baza emiterii celor două ordine.

Pretinsa vătămare a unui drept subiectiv, ca urmare a promovării examenului de definitivat în raport de situația particulară a unui alt titular, care nu a susținut examenul de definitivat, nu poate fi primită, cele două cadre didactice neavînd o situație juridică identică, care ar putea conduce la îngrădirea dreptului reclamantei de a preda în învățământul preuniversitar.

Pe de altă parte, ordinele contestate de recurentă au o aplicabilitate limitată în timp, făcând referire la mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar pentru perioadele 2018-2019 și 2019-2020, partea nedovedind o vătămare, în perioada de referință, care să justifice casarea hotărârii instanței de fond.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 288 din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 288 din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.