ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2016

Decizia nr. 2169/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții: A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea în parte a Metodologiei-Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013 - 2014 aprobat prin OMEN nr. 5451/2013 (în ce privește art. 97 alin. (3) și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013 - 2014 aprobat prin OMEN nr. 5294/2013 [în ce privește art. 4 alin. (4)].

1.2. Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 127 din 23 septembrie 2014, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect anularea în parte a Metodologiei-Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5451/2013 [în ce privește art. 97 alin. (3)] și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013 - 2014, aprobat prin OMEN nr. 5294/2013 [în ce privește art. 4 alin. (4)].

2.1. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E. și F., încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din 28 ianuarie 2016, a admis în principiu recursurile formulate și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 16 iunie 2016, dispunând citarea părților.

3.1. Recursul formulat este întemeiat, fiind admis în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Din conținutul acțiunii, al cererii de recurs și al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei în recurs, rezultă că demersul judiciar al recurentelor/recurenților-reclamanți este în legătură cu faptul că din anul 2011 sunt împiedicați să mai participe la concursurile de definitivat și titularizare organizate la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Covasna pe considerentul că diplomele de licență nu pot fi recunoscute oficial .....", cât și pentru "refuzul acestei autorități (Ministerul Educației Naționale) de a permite înscrierea la examenele de titularizare și definitivat..".

Deci, cu alte cuvinte, recurentele/recurenții-reclamanți s-au referit în mod expres la conduita autorităților menționate (ISJ Covasna și MEN), cărora le-au imputat în mod expres, refuzul de a le permite să participe la concursurile organizate, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

Este adevărat că cererea prin care a fost sesizată Curtea de apel a fost denumită "Acțiune în anulare" [referindu-se la dispozițiile art. 97 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 5451/2013 și art. 4 alin. (4) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 5294/2013, ambele emise de MEN], dar temeiul legal indicat este cel reglementat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, care se referă la excepția de nelegalitate.

Or, potrivit prevederilor art. 22 C. proc. civ., republicat, judecătorul fondului era dator să stabilească/restabilească calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, să ceară reclamanților explicații oral sau în scris, în legătură cu refuzul nejustificat la care s-au referit în acțiune (când s-au raportat la conduita ISJ Covasna și, respectiv, MEN), în legătură cu temeiul juridic invocat (art. 4 din Legea nr. 554/2004), inclusiv stabilirea cadrului procesual (din moment ce reclamanții s-au referit și la refuzul nejustificat al ISJ Covasna), în scopul prevenirii oricărei greșeli și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Totodată, în acțiunea formulată, recurentele/recurenții au susținut că instanța de fond a înlăturat nemotivat susținerile pe care le-au făcut în legătură cu faptul că diplomele de licență, atâta vreme cât nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc efectele juridice pentru care au fost emise [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat].

Într-adevăr, instanța de fond a ignorat jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care s-a pronunțat în mod constant în sensul că diploma de licență este valabilă câtă vreme nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului (deciziile nr. 2376/2010, nr. 3718/2014, nr. 5656/2011, nr. 690/2012, nr. 2533/2012 etc.).

Astfel fiind, instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, urmând ca aceasta să fie casată, iar cauza să fie trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A., B., C., D., E. și F. împotriva Sentinței nr. 127 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2016.

Procesat de GGC - GV