ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Covasna, secția civilă, astfel cum a fost precizată, reclamantele S.M.E., S.O.K.,

S.R. și P.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale

(fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și Universitatea

„S.H.”, obligarea acestora „să constate existența drepturilor ce decurg din Diploma

de absolvire emisă de Universitatea S.H. - Facultatea de Limba și Literatura Română

din București, specializarea Limba și Literatura Română, Limba și Literatura Engleză,

promoția 2007, forma de învățământ ID, număr de credite 240, cu avizul Ministerului

Educației și Cercetării și Tineretului”.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat, în esență, că au urmat și absolvit cursurile Facultății

de Limba și Literatura Română București a Universității S.H., specializarea Limba

și Literatura Română - Limba și Literatura Engleză, că au susținut și promovat examenul

de licență în sesiunea iulie 2007, fiindu-le eliberate diplomele de licență, dar

că nu pot folosi această diplomă la examenul de titularizare în învățământ, întrucât

acestea nu sunt recunoscută de către ministerul pârât.

Prin sentința civilă nr. 78 din 28 ianuarie 2014,

Tribunalul Covasna a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această

instanță din oficiu, și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă

soluționare, către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții,

tribunalul a apreciat, în esență,

că cererea de chemare

în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 1 noiembrie 2013, are ca premisă

refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Educației Naționale

, adică

al unei autorități a administrației publice centrale, astfel încât sunt incidente

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,

competența materială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții

de apel.

La rândul său, prin sentința

nr. 80/F din 12 mai 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această

instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Covasna.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru a-l soluționa.

A arătat Curtea de Apel

București, că față de precizările succesive formulate de reclamante la cererea introductivă

de instanță, tribunalul avea obligația să stabilească mai întâi cadrul procesual

și că ar fi trebuit să țină cont de ultima precizare, potrivit căreia înțeleg să

se judece cu Universitatea S.H., iar Ministerul Educației Naționale ar avea calitatea

de chemat în garanție.

În acest context, curtea

de apel a apreciat că, față de calitatea de instituție de interes public local a

pârâtei Universitatea S.H., sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

I din Legea nr. 554/2004, competența materială aparținând secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135

alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte reține că,

prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, reclamantele S.M.E., S.O.K.,

S.R. și P.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.”, „constatarea

existenței drepturilor ce decurg din Diploma de absolvire emisă de Universitatea

S.H. - Facultatea de Limba și Literatura Română din București, specializarea Limba

și Literatura Română, Limba și Literatura Engleză, promoția 2007, forma de învățământ

ID, număr de credite 240, cu avizul Ministerului Educației și Cercetării și Tineretului”.

La solicitarea instanței

de a preciza care sunt pârâții în contradictoriu cu care înțeleg să se judece, reclamatele

au depus la data de 1 noiembrie 2013 o cerere prin care au învederat că pârâți în

cauză sunt Universitatea S.H. și Ministerul Educației Naționale și au solicitat

introducerea în cauză a acestuia din urmă.

Tribunalul Covasna a încuviințat

cererea formulată și, prin încheierea din 22 noiembrie 2013, a stabilit cadrul procesual,

invocând, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea

pricinii.

Este adevărat că după

ce instanța a invocat excepția necompetenței materiale la termenul din 22 noiembrie

2013, reclamantele au exprimat un punct de vedere referitor la excepție,  în care

au arătat că nu au raporturi directe cu Ministerul Educației Naționale și că acesta

trebuie să stea în judecată în calitate de chemat în garanție, însă nu au arătat

că solicită scoaterea acestuia din cauză sau că renunță la judecata în contradictoriu

cu acest pârât.

Prin urmare, față de obiectul

pretențiilor deduse judecății, al căror finalitate juridică o reprezintă, în mod

evident, recunoașterea de către Ministerul Educației Naționale - organizator al

examenului de titularizare în învățământ, a efectelor diplomelor de licență, eliberate

reclamantelor de către Universitatea S.H., Înalta Curte constată că, în raport de

calitatea de organ al administrației publice centrale a ministerului, competența

de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestor dispoziții: „Litigiile

(…) privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

(…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Potrivit art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, în materia contenciosului administrativ

este reglementată o competență teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul

se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.

Prin urmare, în speța

de față, voința reclamantelor s-a manifestat în sensul că acestea au optat să învestească

cu acțiunea în contencios administrativ, instanța de la domiciliul lor.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.M.E., S.O.K., S.R. și P.C., în

contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației Naționale,

în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2014.