ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, astfel cum a fost precizată, reclamantele S.M.E., S.O.K., S.R. și P.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și Universitatea „S.H.”, obligarea acestora „să constate existența drepturilor ce decurg din Diploma de absolvire emisă de Universitatea S.H. - Facultatea de Limba și Literatura Română din București, specializarea Limba și Literatura Română, Limba și Literatura Engleză, promoția 2007, forma de învățământ ID, număr de credite 240, cu avizul Ministerului Educației și Cercetării și Tineretului”.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat, în esență, că au urmat și absolvit cursurile Facultății de Limba și Literatura Română București a Universității S.H., specializarea Limba și Literatura Română - Limba și Literatura Engleză, că au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2007, fiindu-le eliberate diplomele de licență, dar că nu pot folosi această diplomă la examenul de titularizare în învățământ, întrucât acestea nu sunt recunoscută de către ministerul pârât. Prin sentința civilă nr. 78 din 28 ianuarie 2014, Tribunalul Covasna a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu, și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a apreciat, în esență, că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 1 noiembrie 2013, are ca premisă refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Educației Naționale , adică al unei autorități a administrației publice centrale, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competența materială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. La rândul său, prin sentința nr. 80/F din 12 mai 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. A arătat Curtea de Apel București, că față de precizările succesive formulate de reclamante la cererea introductivă de instanță, tribunalul avea obligația să stabilească mai întâi cadrul procesual și că ar fi trebuit să țină cont de ultima precizare, potrivit căreia înțeleg să se judece cu Universitatea S.H., iar Ministerul Educației Naționale ar avea calitatea de chemat în garanție. În acest context, curtea de apel a apreciat că, față de calitatea de instituție de interes public local a pârâtei Universitatea S.H., sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competența materială aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate: Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, reclamantele S.M.E., S.O.K., S.R. și P.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.”, „constatarea existenței drepturilor ce decurg din Diploma de absolvire emisă de Universitatea S.H. - Facultatea de Limba și Literatura Română din București, specializarea Limba și Literatura Română, Limba și Literatura Engleză, promoția 2007, forma de învățământ ID, număr de credite 240, cu avizul Ministerului Educației și Cercetării și Tineretului”.

La solicitarea instanței de a preciza care sunt pârâții în contradictoriu cu care înțeleg să se judece, reclamatele au depus la data de 1 noiembrie 2013 o cerere prin care au învederat că pârâți în cauză sunt Universitatea S.H. și Ministerul Educației Naționale și au solicitat introducerea în cauză a acestuia din urmă. Tribunalul Covasna a încuviințat cererea formulată și, prin încheierea din 22 noiembrie 2013, a stabilit cadrul procesual, invocând, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea pricinii.

Este adevărat că după ce instanța a invocat excepția necompetenței materiale la termenul din 22 noiembrie 2013, reclamantele au exprimat un punct de vedere referitor la excepție, în care au arătat că nu au raporturi directe cu Ministerul Educației Naționale și că acesta trebuie să stea în judecată în calitate de chemat în garanție, însă nu au arătat că solicită scoaterea acestuia din cauză sau că renunță la judecata în contradictoriu cu acest pârât.

Prin urmare, față de obiectul pretențiilor deduse judecății, al căror finalitate juridică o reprezintă, în mod evident, recunoașterea de către Ministerul Educației Naționale - organizator al examenului de titularizare în învățământ, a efectelor diplomelor de licență, eliberate reclamantelor de către Universitatea S.H., Înalta Curte constată că, în raport de calitatea de organ al administrației publice centrale a ministerului, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestor dispoziții: „Litigiile (…) privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, în materia contenciosului administrativ este reglementată o competență teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”. Prin urmare, în speța de față, voința reclamantelor s-a manifestat în sensul că acestea au optat să învestească cu acțiunea în contencios administrativ, instanța de la domiciliul lor. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.M.E., S.O.K., S.R. și P.C., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014.