ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare
Prin cererea de chemare
în judecată formulată la data de 11 mai 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului
Covasna sub nr. 1854/119/2011, iar ulterior completată sub aspectul cadrului procesual,
reclamanții B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E.
(S), C.O.D., D.S., au chemat în judecată pe pârâta Universitatea „S.H.”, solicitând
obligarea pârâtei - sub sancțiunea amenzii și a despăgubirilor pentru întârziere
- să elibereze reclamanților Diploma de licență aferentă Facultății de Drept și
Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.”, precum
și să se dispună, în cazul în care pârâta nu va executa hotărârea în termen de 30
de zile, obligarea conducătorului autorității publice la plata unei amenzi de 20%
din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere conform art. 24
din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii,
reclamanții au precizat că au absolvit studiile universitare ale Facultății de Drept
și Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.” în
sesiunea iunie anul 2009, sens în care au solicitat la data de 13 octombrie 2011
eliberarea Diplomei de licență, însă nu le-a fost eliberată diploma, ci o nouă adeverință,
ulterior celor ce fuseseră eliberate anterior.
Ulterior, la data de 27
octombrie 2011, reclamanții din acțiunea inițială și-au completat cererea, solicitând
și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON și la plata
dobânzii legale.
De asemenea, la aceeași
dată, a fost depusă la dosar o cerere formulată de terțe persoane, respectiv de
către numiții B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I. și S.K.N. (K.), privind
capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă.
Totodată, a fost depusă
la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către alte terțe persoane,
respectiv de către D.A., D.I.M., J.A.R., P.M.M., J.I., R.C., I.V. și B.L., prin
care s-au formulat capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă.
Hotărârea primei instanței
aflate în conflict
Prin sentința civilă
nr. 242 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția
de necompetență materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat în favoarea
Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții
B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E. (S), C.O.D.,
D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N. (K.), împotriva pârâtei
Universitatea „S.H.”.
Pentru a pronunța această
soluție, Tribunalul a reținut că obiectul prezentei cauze vizează soluționarea unei
acțiuni în contencios administrativ, acțiunea reclamanților privind nesoluționarea
în termenul legal a unei cereri adresate pârâtei Universitatea „S.H.” referitoare
la emiterea actului care atestă promovarea examenului de licență, respectiv a Diplomei
de licență, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ.
Reținând natura de contencios
administrativ a litigiului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și prevederile
art. 1 din Legea nr. 443/2002, conform cărora „se înființează Universitatea "S.H."
din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat
și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ“.
Coroborând aceste dispoziții
legale, instanța a reținut că pârâta este asimilată unei autorități publice în sensul
art. 2 pct. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv unei autorități centrale în sensul
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, fiind vorba despre o parte
a sistemului național de învățământ, în același sens statuând și Înalta Curte de
Casație și Justiție în decizia nr. 5269/2009.
Pe cale de consecință,
Tribunalul a constatat că, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, în cauză competența materială de soluționare a acțiunii revine Curții
de Apel Brașov.
Hotărârea celei de-a doua
instanțe aflate în conflict.
Prin sentința nr. 85/F
din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și
fiscal, a a
dmis
excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, secția de contencios
administrativ și fiscal, și în consecință, a declinat competența de soluționare
a acțiunii formulate de reclamanți și de intervenienții în nume propriu, în contradictoriu
cu pârâta Universitatea „S.H.”, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă,
a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea conflictului
negativ de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, prin acțiunile formulate, reclamanții au
solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ, respectiv să emită diploma
de licență aferentă Facultății de Drept și Administrație Publică specializarea Drept
din cadrul Universității „S.H.”. Având în vedere că pârâta este asimilată unei autorități
publice locale, iar nu centrale, așa cum rezultă și din deciziile de principiu ale
Înaltei Curți de Casație și Justiție din anul 2012, Curtea a apreciat că, în speță,
competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Covasna în primă instanță.
Curtea a mai reținut că
împrejurarea că Legea nr. 443/2002 prevede că pârâta este parte a sistemului național
de învățământ nu determină calificarea sa ca autoritate centrală în sensul art.
10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Aceasta este o persoană juridică
de drept privat și de utilitate publică, în patrimoniul său aflându-se și clădirea
din Mun. Brașov, potrivit aceleiași legi, iar Facultatea de Drept este unitatea
funcțională căreia i-a fost solicitată emiterea actului administrativ, potrivit
Legii nr. 1/2011.
Regulatorul de competență
Înalta Curte, constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.
(3) din C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile
legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ
și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană
care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de
către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea
în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului
legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
privat, cât și public”.
Așa cum s-a arătat anterior,
obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal,
obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diplomele de licență
către reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență.
Pârâta Universitatea „S.H.”
din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)
lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
Universitatea „S.H.” din
București
a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior,
persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național
de învățământ.
Totodată, atât potrivit
art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare
în judecată), cât și potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunțării
prezentei decizii și care a abrogat H.G. nr. 81/2010), Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale,
cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare
în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului,
cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
Faptul că instituțiile
de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară,
în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul
finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu justifică plasarea acestora
în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Conform
dispozițiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relația
directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației
care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere
a rectorului și de a-l suspenda din funcție.
Aceste prerogative legale
revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ
superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.
În acest context, trebuie
subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea
Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile
administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speță, Universitatea
„S.H.” din București nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă,
întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de
competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică,
la nivelul întregului sistem național de învățământ.
În mod evident, Universitatea
„S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere
teritorial.
În alți termeni, Universitatea
„S.H.” din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată
drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act
normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de
universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.
Față de argumentele expuse,
Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente
material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după
caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației
publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de față, este
aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității
publice pârâte - Universitatea „S.H.” din București - competența de soluționare
a litigiului revine tribunalului.
Conform art. 10 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanții se pot adresa instanței de la
domiciliul lor sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamanții au optat pentru
instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca excepția necompetenței
teritoriale.
Reclamanții au optat pentru
instanța de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența
teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
De asemenea, se cuvine
a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii
și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de față,
este evident faptul că cererile formulate de terțe persoane sunt cereri incidentale
care vor fi soluționate de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.
În consecință, având în
vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.
(3) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește în favoarea Tribunalului Covasna,
secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind
pe reclamanții: B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M.,
C.M.E. (S.), C.O.D., D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N.
(K.) și pe intervenienții în nume propriu: D.D.L., B.M. (P.), S.M. (D.), D.A.
(C.), D.I.M., J.M.A.R., P.P.M. (S.), J.I.I., R.G.C., I.V.V., B.G.L., S.G.D., în
contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie
2012.