ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea de chemare

în judecată formulată la data de 11 mai 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului

Covasna sub nr. 1854/119/2011, iar ulterior completată sub aspectul cadrului procesual,

reclamanții B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E.

(S), C.O.D., D.S., au chemat în judecată pe pârâta Universitatea „S.H.”, solicitând

obligarea pârâtei - sub sancțiunea amenzii și a despăgubirilor pentru întârziere

- să elibereze reclamanților Diploma de licență aferentă Facultății de Drept și

Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.”, precum

și să se dispună, în cazul în care pârâta nu va executa hotărârea în termen de 30

de zile, obligarea conducătorului autorității publice la plata unei amenzi de 20%

din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere conform art. 24

din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au precizat că au absolvit studiile universitare ale Facultății de Drept

și Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.” în

sesiunea iunie anul 2009, sens în care au solicitat la data de 13 octombrie 2011

eliberarea Diplomei de licență, însă nu le-a fost eliberată diploma, ci o nouă adeverință,

ulterior celor ce fuseseră eliberate anterior.

Ulterior, la data de 27

octombrie 2011, reclamanții din acțiunea inițială și-au completat cererea, solicitând

și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON și la plata

dobânzii legale.

De asemenea, la aceeași

dată, a fost depusă la dosar o cerere formulată de terțe persoane, respectiv de

către numiții B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I. și S.K.N. (K.), privind

capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă.

Totodată, a fost depusă

la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către alte terțe persoane,

respectiv de către D.A., D.I.M., J.A.R., P.M.M., J.I., R.C., I.V. și B.L., prin

care s-au formulat capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă.

Hotărârea primei instanței

aflate în conflict

Prin sentința civilă

nr. 242 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția

de necompetență materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat în favoarea

Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții

B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E. (S), C.O.D.,

D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N. (K.), împotriva pârâtei

Universitatea „S.H.”.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut că obiectul prezentei cauze vizează soluționarea unei

acțiuni în contencios administrativ, acțiunea reclamanților privind nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri adresate pârâtei Universitatea „S.H.” referitoare

la emiterea actului care atestă promovarea examenului de licență, respectiv a Diplomei

de licență, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Reținând natura de contencios

administrativ a litigiului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și prevederile

art. 1 din Legea nr. 443/2002, conform cărora „se înființează Universitatea "S.H."

din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat

și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ“.

Coroborând aceste dispoziții

legale, instanța a reținut că pârâta este asimilată unei autorități publice în sensul

art. 2 pct. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv unei autorități centrale în sensul

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, fiind vorba despre o parte

a sistemului național de învățământ, în același sens statuând și Înalta Curte de

Casație și Justiție în decizia nr. 5269/2009.

Pe cale de consecință,

Tribunalul a constatat că, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în cauză competența materială de soluționare a acțiunii revine Curții

de Apel Brașov.

Hotărârea celei de-a doua

instanțe aflate în conflict.

Prin sentința nr. 85/F

din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a a

dmis

excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, și în consecință, a declinat competența de soluționare

a acțiunii formulate de reclamanți și de intervenienții în nume propriu, în contradictoriu

cu pârâta Universitatea „S.H.”, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă,

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea conflictului

negativ de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, prin acțiunile formulate, reclamanții au

solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ, respectiv să emită diploma

de licență aferentă Facultății de Drept și Administrație Publică specializarea Drept

din cadrul Universității „S.H.”. Având în vedere că pârâta este asimilată unei autorități

publice locale, iar nu centrale, așa cum rezultă și din deciziile de principiu ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție din anul 2012, Curtea a apreciat că, în speță,

competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Covasna în primă instanță.

Curtea a mai reținut că

împrejurarea că Legea nr. 443/2002 prevede că pârâta este parte a sistemului național

de învățământ nu determină calificarea sa ca autoritate centrală în sensul art.

10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Aceasta este o persoană juridică

de drept privat și de utilitate publică, în patrimoniul său aflându-se și clădirea

din Mun. Brașov, potrivit aceleiași legi, iar Facultatea de Drept este unitatea

funcțională căreia i-a fost solicitată emiterea actului administrativ, potrivit

Legii nr. 1/2011.

Regulatorul de competență

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) din C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât

privat, cât și public”.

Așa cum s-a arătat anterior,

obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal,

obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diplomele de licență

către reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență.

Pârâta Universitatea „S.H.”

din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Universitatea „S.H.” din

București

a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior,

persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național

de învățământ.

Totodată, atât potrivit

art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare

în judecată), cât și potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunțării

prezentei decizii și care a abrogat H.G. nr. 81/2010), Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale,

cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare

în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului,

cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile

de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară,

în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul

finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu justifică plasarea acestora

în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Conform

dispozițiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relația

directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației

care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere

a rectorului și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative legale

revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ

superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie

subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile

administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea

„S.H.” din București nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă,

întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de

competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică,

la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, Universitatea

„S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere

teritorial.

În alți termeni, Universitatea

„S.H.” din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată

drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act

normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse,

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente

material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după

caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației

publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este

aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității

publice pârâte - Universitatea „S.H.” din București - competența de soluționare

a litigiului revine tribunalului.

Conform art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanții se pot adresa instanței de la

domiciliul lor sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamanții au optat pentru

instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca excepția necompetenței

teritoriale.

Reclamanții au optat pentru

instanța de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența

teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

De asemenea, se cuvine

a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii

și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față,

este evident faptul că cererile formulate de terțe persoane sunt cereri incidentale

care vor fi soluționate de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Covasna,

secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanții: B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M.,

C.M.E. (S.), C.O.D., D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N.

(K.) și pe intervenienții în nume propriu: D.D.L., B.M. (P.), S.M. (D.), D.A.

(C.), D.I.M., J.M.A.R., P.P.M. (S.), J.I.I., R.G.C., I.V.V., B.G.L., S.G.D., în

contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2012.