ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11 mai 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 1854/119/2011, iar ulterior completată sub aspectul cadrului procesual, reclamanții B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E.

(S), C.O.D., D.S., au chemat în judecată pe pârâta Universitatea „S.H.”, solicitând obligarea pârâtei - sub sancțiunea amenzii și a despăgubirilor pentru întârziere - să elibereze reclamanților Diploma de licență aferentă Facultății de Drept și Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.”, precum și să se dispună, în cazul în care pârâta nu va executa hotărârea în termen de 30 de zile, obligarea conducătorului autorității publice la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că au absolvit studiile universitare ale Facultății de Drept și Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.” în sesiunea iunie anul 2009, sens în care au solicitat la data de 13 octombrie 2011 eliberarea Diplomei de licență, însă nu le-a fost eliberată diploma, ci o nouă adeverință, ulterior celor ce fuseseră eliberate anterior. Ulterior, la data de 27 octombrie 2011, reclamanții din acțiunea inițială și-au completat cererea, solicitând și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON și la plata dobânzii legale. De asemenea, la aceeași dată, a fost depusă la dosar o cerere formulată de terțe persoane, respectiv de către numiții B.E.

(M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I. și S.K.N. (K.), privind capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă. Totodată, a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către alte terțe persoane, respectiv de către D.A., D.I.M., J.A.R., P.M.M., J.I., R.C., I.V. și B.L., prin care s-au formulat capete de cerere similare celor promovate prin cererea introductivă. Hotărârea primei instanței aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 242 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E.

(S), C.O.D., D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N. (K.), împotriva pârâtei Universitatea „S.H.”. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că obiectul prezentei cauze vizează soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ, acțiunea reclamanților privind nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate pârâtei Universitatea „S.H.” referitoare la emiterea actului care atestă promovarea examenului de licență, respectiv a Diplomei de licență, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reținând natura de contencios administrativ a litigiului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și prevederile art. 1 din Legea nr. 443/2002, conform cărora „se înființează Universitatea "S.H." din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ“. Coroborând aceste dispoziții legale, instanța a reținut că pârâta este asimilată unei autorități publice în sensul art. 2 pct. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv unei autorități centrale în sensul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, fiind vorba despre o parte a sistemului național de învățământ, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 5269/2009.

Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză competența materială de soluționare a acțiunii revine Curții de Apel Brașov. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict. Prin sentința nr. 85/F din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a a dmis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, și în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți și de intervenienții în nume propriu, în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.”, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că, prin acțiunile formulate, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ, respectiv să emită diploma de licență aferentă Facultății de Drept și Administrație Publică specializarea Drept din cadrul Universității „S.H.”. Având în vedere că pârâta este asimilată unei autorități publice locale, iar nu centrale, așa cum rezultă și din deciziile de principiu ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din anul 2012, Curtea a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Covasna în primă instanță. Curtea a mai reținut că împrejurarea că Legea nr. 443/2002 prevede că pârâta este parte a sistemului național de învățământ nu determină calificarea sa ca autoritate centrală în sensul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Aceasta este o persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, în patrimoniul său aflându-se și clădirea din Mun. Brașov, potrivit aceleiași legi, iar Facultatea de Drept este unitatea funcțională căreia i-a fost solicitată emiterea actului administrativ, potrivit Legii nr. 1/2011. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Așa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diplomele de licență către reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență.

Pârâta Universitatea „S.H.” din București este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004. Universitatea „S.H.” din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Totodată, atât potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), cât și potrivit art. 1 din H.G. nr. 536/2011 (în vigoare la data pronunțării prezentei decizii și care a abrogat H.G.

nr. 81/2010), Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Conform dispozițiilor legii respective, autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea „S.H.” din București nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Universitatea „S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial. În alți termeni, Universitatea „S.H.” din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale. Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - Universitatea „S.H.” din București - competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanții se pot adresa instanței de la domiciliul lor sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, în litigiul de față, este evident faptul că cererile formulate de terțe persoane sunt cereri incidentale care vor fi soluționate de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Covasna, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: B.A., B.V., B.B., C.A., L.I.P.E., H.H.M., M.I., M.E., P.K., P.M., C.M.E. (S.), C.O.D., D.S., B.E. (M.), K.E. (K.), M.M.Z., N.E. (S.), N.I., S.K.N. (K.) și pe intervenienții în nume propriu: D.D.L., B.M. (P.), S.M. (D.), D.A. (C.), D.I.M., J.M.A.R., P.P.M. (S.), J.I.I., R.G.C., I.V.V., B.G.L., S.G.D., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.