ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1122/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

conflictul negativ de competență

Prin cererea formulată la data de 17 martie

2011 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal sub nr. 631/54/2011, reclamanta I.(A.)I. a chemat în

judecată Universitatea "S.H." București, solicitând obligarea

acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, în

termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub

sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a daunelor

cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la

eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultății de D.A.P. din București

specializarea Drept din cadrul Universității S.H., promoția 2009 și a susținut

și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009, obținând titlul de

licențiată în drept.

În acest sens,

Universitatea pârâtă i-a eliberat adeverința din 9 iulie 2009 prin care i-a

atestat titlul de licențiat în drept.

Întrucât adeverința

menționată are ca termen de valabilitate 12 luni, potrivit art. 38 din

Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior,

aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după împlinirea termenului respectiv a

solicitat prin cererea din 7 februarie 2011, în baza art. 20 din Regulamentul

sus-menționat, eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.

Cu Adresa din 4

martie 2011 a primit un răspuns nesatisfăcător, în sensul că Universitatea nu a

primit formularele de diplomă pentru licență pentru a fi completate și înmânate

solicitanților. A motivat această întârziere prin faptul că structurile

abilitate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului au

amânat în mod repetat aprobarea eliberării tuturor formularelor tipizate.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat în Ordinul nr.

2284/2004 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Prin întâmpinarea

formulată, Universitatea "S.H." a solicitat instanței să ia act că

și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite Adeverințele de studiu pentru

reclamantă și a făcut demersuri către Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale

tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre

a putea comanda la societatea de tipărire S.C. "R." S.A. aceste

formulare, în scopul livrării lor.

De asemenea,

Universitatea "S.H." a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca

această autoritate să fie obligată să dispună tipărirea formularelor tipizate

constând în diploma de licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamantă

în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a

daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până

la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate, cu cheltuieli de

judecată.

Prin Sentința nr.

534/2011 pronunțată la data de 28 octombrie 2011 în Dosar nr. 631/54/2011

Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția

contencios administrativ.

Pentru a pronunța

această sentință, a reținut că Universitatea "S.H." este o autoritate

publică locală, iar în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004

competența materială a soluționării cauzei revine Tribunalului Mehedinți,

secția contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 9 noiembrie 2011 sub nr.

8111/101/2011.

Prin Sentința nr.

1915 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Mehedinți invocată de Universitatea "S.H." și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționare.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Mehedinți a reținut că prin acțiunea dedusă judecății

reclamanta I.(A.)I. a solicitat obligarea pârâtei Universitatea

"S.H." să-i elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă în

termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea

prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii

în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere.

A mai reținut că art.

1 din Legea nr. 443/2002 stipulează că se înființează Universitatea

"S.H." din București ca instituție de învățământ superior, persoană

juridică de drept privat și de utilitate publică parte a sistemului național de

învățământ.

Coroborând acest text

legal cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, care definește noțiunea de autoritate publică ca fiind

"orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care

acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim

public; sunt asimilate autorităților publice în sensul prezentei legi,

persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de

utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim

de putere publică", Tribunalul Mehedinți a concluzionat în sensul că

Universitatea "S.H." este asimilată unei autorități publice centrale,

fiind competentă să presteze un serviciu public.

Prin urmare, a

aplicat prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora litigiile

privind actele administrative emise și încheiate de autoritățile publice

centrale sunt de competența, în primă instanță a Curților de apel, în baza art.

158 C. proc. civ. și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

de Înalta Curte ca regulator de competență

Analizând obiectul

acțiunii și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că

litigiul aflat pe rolul instanțelor de contencios administrativ este de

competența Curții de Apel Craiova.

Astfel, din cererile,

susținerile și apărările părților, rezultă că litigiul dedus judecății are un

obiect complex, constând în constatarea refuzului nejustificat al Universității

de a elibera Diploma de licență și Suplimentul la diplomă și, corespunzător,

constatarea refuzului nejustificat al ministerului de resort de a

dispune/aproba tipărirea formularelor tipizate cu regim special pentru Diploma

de licență și, respectiv, Suplimentul la diplomă (foaia matricolă).

Având în vedere că

potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, refuzul nejustificat este asimilat actului

administrativ, în privința stabilirii instanței competente material sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din aceeași lege, în raport cu rangul

local sau central al autorității publice chemată în judecată în legătură cu

refuzul nejustificat.

Or, în cazul de față,

rangul central al ministerului este necontestat.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește universitatea, aceasta, în calitatea sa de persoană juridică

de drept privat, acreditată prin Legea nr. 443/2002 să presteze serviciul

public de învățământ superior, este asimilată în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. b) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu o autoritate

publică, în ceea ce privește prestarea serviciului public respectiv.

Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ nu conține reglementări în ceea ce privește

criteriile în funcție de care o persoană juridică de drept privat este

asimilată cu o autoritate publică de rang central sau local.

Pe de altă parte,

este de necontestat că, fiind o persoană juridică de drept privat, o

universitate, în general, are o sferă de activitate delimitată de obiectul său

de activitate, iar nu de regulile competenței, instituție juridică specifică

dreptului public.

Or, așa cum s-a

arătat, în cauză, universitatea pârâtă a fost acreditată prin lege să presteze

serviciul public de învățământ superior, care reprezintă un serviciu public de

interes național, iar nu un serviciu public de interes local, care este

înființat, autorizat, etc. prin acte ale administrației publice locale.

Astfel, o persoană

juridică de drept privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public

de interes local va putea fi asimilată cu o autoritate publică de rang local,

în timp ce o persoană juridică de drept privat care a fost

acreditată/autorizată să presteze un serviciu public de interes național va

trebui să fie asimilată cu o autoritate publică de rang central.

În concluzie, rezultă

că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, competența materială de soluționare pe fond a

litigiului de față aparține Curții de apel, ca instanță de drept administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I.(A.)I., pârâta Universitatea

S.H. și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AA