ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2016

Decizia nr. 2045/2016

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Covasna, sub număr de dosar x/119/2012, reclamantul Orașul Baraolt a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actual Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice), solicitând obligarea pârâților să plătească reclamantului Orașul Baraolt suma totală de 976.309,03 lei reprezentând datorii față de SC A. SRL, compusă din: suma de 494.047,79 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate; suma de 156.199,27 lei reprezentând penalități de întârziere; suma de 14.261,19 lei reprezentând reactualizare sume restante; suma de 7.127,88 lei reprezentând reactualizarea sumei neachitate în timp; suma de 289.679,54 lei penalității de întârziere contractuale; suma de 14.993,36 lei cheltuieli de executare silită.

Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, precizată ulterior, solicitând obligarea chematului în garanție la virarea în bugetul Ministerului Educației Naționale a sumei de 976.309,03 lei, în situația admiterii acțiunii principale. S-a arătat că, potrivit art. 21 din Legea nr. 200/2002, Ministerul Educației Naționale nu poate repartiza către instituțiile din subordine sume ce nu au fost alocate/aprobate inițial de către Ministerul de Finanțe.

Chematul în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, precum și excepția lipsei calității procesuale active a Orașului Baraolt, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

Prin Sentința civilă nr. 857 din 5 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Covasna în rejudecare, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a Orașului Baraolt și prescripției dreptului material la acțiune.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul Orașul Baraolt Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei totale de 976.309,03 lei.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, având ca obiect obligarea Ministerului Finanțelor Publice la virarea în bugetul părții pârâte a sumei de 976.309,03 lei.

În motivarea sentinței, Tribunalul Covasna a reținut, în esență, că prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a aprobat Programul "Campusuri Școlare și Școli de Artă și Meserii".

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 454 din 16 mai 2007 "Se aprobă repartizarea sumei de 151.206 mii lei din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pe anul 2007, pentru finanțarea unor lucrări pentru edificarea și construirea de campusuri școlare la unitățile de învățământ preuniversitar, potrivit anexei nr. 2".

La poziția 31 din această anexă se regăsește înscris, ca obiectiv de investiții Grupul Școlar B., Orașul Baraolt, pentru care s-a alocat suma de 2.430.000 lei.

S-a constatat că prin cele stipulate la art. 1, art. 3 alin. (1) și art. 6 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1265 din 08 iunie 2007, a fost creat cadrul legal necesar pentru demararea unor investiții noi, între care și Grupul Școlar B., oraș Baraolt.

Având în vedere prevederile H.G. nr. 454/2007, între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin Inspectoratul Școlar Județean Covasna și Primăria orașului Baraolt, s-a încheiat Protocolul de colaborare din 13 iunie 2007 având ca obiect, potrivit art. 1 "colaborarea în vederea realizării programului "Campusuri Școlare și Școli de Arte și Meserii", program aprobat prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007.

În art. 2 și 3 din Protocol sunt enumerate obligațiile Inspectoratului Școlar Județean Covasna (predarea proiectului, definitivarea temei de proiectare, urmărirea respectării îndeplinirii graficelor anexă și raportarea periodică a stadiilor fizice și valorice Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului) și ale Primăriei (primirea proiectului, obținerea certificatelor de urbanism, definitivarea temei de proiectare, organizarea licitației pentru acordarea contractului de servicii de proiectare conform O.U.G. nr. 34/2006, urmărirea elaborării documentației tehnico-economice necesare realizării obiectivelor de investiții, urmărirea elaborării documentației tehnico-economice necesare obținerii avizelor, acordurilor și autorizațiilor de construire, efectuarea licitației de execuție și încheierea contractului de lucrări, respectarea graficelor anexă la Protocol etc.)

Fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții - campusuri școlare și școli de arte și meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului în bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean, pe măsura executării lucrărilor și sunt utilizate cu respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare anexate (art. 4).

Nerespectarea graficelor și etapelor menționate anterior atrage după sine obligativitatea returnării fondurilor transferate și retragerea obiectivului de investiții.

Protocolul se încheie pe o durată de 1 an de la data semnării acestuia de către părți, cu posibilitatea prelungirii, pentru noi perioade de câte un an.

S-a demarat de către reclamant procedura de achiziție publică în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, în urma căreia a fost încheiat cu SC A. SRL contractul de lucrări din 20 decembrie 2007, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului campus școlar B.

Valoarea investiției a fost 19.516.000 lei.

După ce prin H.G. nr. 454/2007 s-a alocat acestei investiții suma de 2.430.000 lei (virată integral la bugetul local), prin H.G. nr. 370/2008 s-a mai alocat suma de 1.500.000, iar ulterior, prin H.G. nr. 1432/2008, alocarea bugetară s-a redus la 1.200.000 lei, din care s-au virat către bugetul local al Orașului Baraolt suma de 211.000 lei.

În consecință, s-a constatat că, prin actele normative menționate, reclamanta a obținut finanțare de la pârât în sumă de 2.641.000 lei.

În anii 2008 - 2012 reclamantul s-a adresat părții pârâte cu solicitarea de a se aloca fondurile necesare continuării lucrării, respectiv pentru achitarea datoriilor restante către SC A. SRL, dar nu au mai fost alocate fonduri cu acest scop.

S-a anexat la dosarul cauzei situația datoriilor către SC A. SRL la obiectivul Campus Școlar Baraolt, din care a rezultat că suma datorată este în cuantum de 501.175,67 lei, sumă evidențiată în facturile emise de executant astfel: factura nr. z din 12 mai 2009 în valoare de 350.459 lei, din care a rămas de achitat suma de 63.986,00 lei; factura nr. z1 din 24 iunie 2009 pentru suma de 193.377,00 lei; factura nr. z2 din 01 iulie 2010 pentru suma de 254.444,34 lei; factura nr. z3 din 01 noiembrie 2010 pentru suma de 5.743,91 lei și factura nr. z4 din 08 decembrie 2010 pentru -5.743,91 lei; factura nr. z5 din 08 decembrie 2010 pentru suma de -17.760,16 lei; factura nr. z6 din 01 iulie 2010 penalizări în sumă de 7.127,88 lei.

În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei unitatea administrativ-teritorială Orașul Baraolt, s-a constatat că, potrivit art. 109 C. proc. civ.: "Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente". Calitatea procesuală activă presupune existența identității între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.

Protocolul de colaborare din 13 iunie 2007, ce constituie temei al pretențiilor formulate în cauză, s-a încheiat, conform preambulului acestuia, în temeiul art. 2 din H.G. nr. 454 din 16 mai 2007, care arată în mod explicit faptul că se aprobă repartizarea unor sume din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale pentru finanțarea lucrărilor la campusul școlar.

Instanța a reținut că Primăria, entitate fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu și fără buget, nu poate primi prin transfer nicio sumă de bani. În acest sens se interpretează prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001, care definesc Primăria ca pe "o structură funcțională cu activitate permanentă".

Fondurile alocate au fost virate în bugetul local, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, acesta aparține unității administrativ-teritoriale, respectiv părții reclamante. Tot aceasta are personalitate juridică, este titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele pe care le încheie privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Chiar dacă în cuprinsul Protocolului de colaborare s-a menționat ca parte contractantă Primăria Baraolt, reprezentată prin Primar, coroborând prevederile H.G. nr. 454/2007 cu ale art. 3 din Protocol, cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 la care face acesta trimitere și cu dispozițiile menționate anterior din Legea nr. 215/2001, rezultă că voința părților contractante a fost aceea ca Orașul Baraolt să fie persoana juridică beneficiară a fondurilor alocate, având obligații corelative pe care doar o persoană juridică de drept public le poate îndeplini (nu și o structură funcțională fără personalitate juridică precum Primăria).

Așa fiind, s-a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză, excepția invocată fiind respinsă ca neîntemeiată.

În soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a mai reținut că prin Decizia nr. 2527/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că izvorul pretențiilor îl constituie Protocolul de colaborare încheiat între părți, fiind incidente prevederile art. 969 C. civ.

Potrivit art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă - dreptul la acțiune având un obiect material se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani stabilit de lege. Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în cazul obligațiilor care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, de la data nașterii raportului de drept.

Deși Protocolul s-a încheiat pe durata de 1 an, prin H.G. succesive, emise la propunerea pârâtului, s-au finanțat cheltuielile.

Astfel, s-a apreciat că Protocolul din 13 iunie 2007 având ca obiect "colaborarea în vederea realizării programului "Campusuri Școlare și Școli de Arte și Meserii", colaborarea constând și în virarea sumelor necesare realizării investiției, a fost prelungit tacit.

Pentru anul 2009 Inspectoratul Școlar al Județului Covasna, care reprezenta Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în Protocol, a propus a se finanța în continuare grupul școlar cu suma de 6926000 lei.

Tot în anul 2009, prin adresa din 23 iunie 2009, Orașul Baraolt a solicitat Ministerului Educației alocarea sumelor necesare, dar nu a primit răspuns la această solicitare.

Având în vedere că în tabelul cu planificarea lucrărilor propuse spre finanțare în anul 2009, întocmit de I.Ș.J. Covasna, s-a prevăzut suma de 6.926.000 lei, în cursul acelui an pârâtul putea transfera fondurile necesare, dar nu a făcut acest demers. Nu există o prevedere legală sau contractuală care să impună părții pârâte obligația de a transfera fondurile necesare prin intermediul I.S.J. Covasna până la o anumită dată calendaristică din fiecare an (art. 4 alin. (1) din Protocol și art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002). În consecință, termenul de prescripție începe să curgă la 01 ianuarie 2010 pentru sume nealocate în cursul anului precedent.

Tribunalul a mai reținut că, potrivit prevederilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, "Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția."

Cum I.S.J. a înscris în tabel suma de 6.926.000 lei pentru reclamantă, acest fapt echivalează cu o recunoaștere a datoriei, respectiv a obligației de a transfera fondurile necesare în bugetul local, ceea ce întrerupe termenul de prescripție.

Pentru considerentele arătate, a fost respinsă ca neîntemeiată și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În ceea ce privește la fondul cauzei, instanța de fond a constatat că datorită nealocării și transferării fondurilor necesare de către pârât, lucrările la campus s-au sistat.

Reclamantul Orașul Baraolt avea o datorie față de SC A. SRL în cuantum de 501.175,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. z1 din 24 iunie 2009, nr. z2 din 01 iulie 2010, nr. z3 din 01 noiembrie 2010, nr. z4 din 08 decembrie 2010, nr. z5 din 08 decembrie 2010, nr. z6 din 01 iulie 2010 și valoarea parțială a facturii nr. z din 12 mai 2009, menționate anterior.

Prin Sentința civilă nr. 1628/119/2011 a Tribunalului Covasna, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2011, s-a admis cererea formulată de creditoarea SC A. SRL prin administratorul judiciar C. SPRL, în contradictoriu cu debitorul Orașul Baraolt, reprezentat prin Primar și, în consecință, a fost obligat Orașul Baraolt la plata sumei de 671.636,13 lei, din care suma de 494.047,79 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, suma de 7.127,88 lei reprezintă reactualizarea sumei neachitate în timp, calculată până la data de 31 mai 2010, suma de 156.199,27 lei reprezintă penalități de întârziere, iar suma de 14.261,19 lei reprezintă reactualizarea sumelor restante conform prevederilor contractuale.

Prin Sentința civilă nr. 1961/2011 a Tribunalului Covasna s-a completat dispozitivul Sentinței civile nr. 1628 din 01 iulie 2011 a Tribunalului Covasna, în sensul că a fost obligat debitorul Orașul Covasna la plata penalităților de întârziere contractuale până la plata integrala a debitului datorat. Reactualizarea sumelor s-a făcut potrivit indicelui de inflație, în temeiul art. 18.2 din contractul de lucrări.

Prin Decizia nr. 137/Ap/2011 a Curții de Apel Brașov s-a respins apelul formulat de debitorul Orașul Baraolt împotriva Sentinței civile nr. 1628 din 01 iulie 2011 a Tribunalului Covasna.

La data de 25 iulie 2012 a fost emisă o somație, prin care se solicita achitarea datoriei reclamantei față de SC A. SRL, în caz contrar urmând a se trece la executare silită.

În drept, s-a arătat că, potrivit prevederilor art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Obligația de plată incumbă Ministerul Educației și Cercetării Științifice în baza Protocolului de colaborare din 13 iunie 2007.

Suma aferentă lucrărilor executate și neachitate este cea evidențiată în facturi și în hotărârile judecătorești, iar instanța nu poate face abstracție de faptul că Ministerul, prin art. 4 din Protocol, s-a obligat să transfere de la bugetul său în bugetul local "fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții". În sensul art. 4 alin. (1) raportat la art. 3 lit. g) și h) din Protocol, obligația de asigurare a fondurilor necesare nu se referă doar la partea de întocmire a documentației tehnico-economice, ci acoperă și partea de execuție a lucrării.

Cum reclamantul nu și-a asumat obligația de a achita din fonduri proprii contravaloarea investiției, în urma neîndeplinirii obligației de transfer a fondurilor de la partea pârâtă, a fost obligat să achite executantului penalități de întârziere și sumele reprezentând actualizarea datoriei facturate. Prin urmare, în temeiul art. 1073 C. civ., Ministerul Educației și Cercetării Științifice a fost obligat la plata integrală a sumei pretinse prin acțiunea introductivă.

S-a arătat că daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, așa încât s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 494.047,79 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, dar și a sumei de 156.199,27 lei, reprezentând penalități de întârziere, suma de 14.261,19 lei, reprezentând reactualizare sume restante și suma de 7.127,88 lei, reprezentând reactualizarea sumei neachitate în timp, la care a fost obligat reclamantul prin Sentința civilă nr. 1628 din 01 iulie 2011, dar și suma de 289.679,54 lei penalități de întârziere, la plata cărora a fost obligat reclamantul către executantul lucrării prin Sentința civilă nr. 1961/2011 a Tribunalului Covasna. S-a avut în vedere faptul că actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.

De asemenea, în baza acelorași argumente de fapt și de drept, s-a dispus obligarea pârâtului și la plata sumei de 14.993,36 lei ce reprezintă cheltuieli de executare silită stabilite de executorul judecătoresc.

În privința cererii de chemare în garanție, instanța a reținut că prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a decis că "în aplicarea dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."

S-a reținut că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este obligatorie în speța de față, deoarece are obiect diferit. Cu toate acestea, s-a apreciat că argumentele care au stat la baza pronunțării acestei soluții în privința cererii de chemare în garanție sunt aplicabile și în cauza de față deoarece, la fel ca și în cauza menționată anterior, Ministerul Educației și Cercetării Științifice a invocat drept temei al cererii de chemare în garanție, pe lângă prevederile art. 60 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale O.G. nr. 22/2002.

Instanța de fond a apreciat că este învestită în speță să analizeze dacă există o obligație de garanție sau despăgubire între Ministrul Finanțelor Publice și partea pârâtă, în sensul dispozițiilor art. 60 C. proc. civ.

S-a constatat că pretențiile pârâtului față de chematul în garanție constau în "obligarea acestuia să vireze în bugetul părții pârâte suma de 976.309,03 lei, în situația admiterii acțiunii principale" ceea ce, în sensul art. 19 și 20 din Legea nr. 500/2002 echivalează cu alocarea de fonduri bugetare.

S-a reținut că între pârât și chemata în garanție există doar raporturi juridice de drept administrativ respectiv de repartizare a sumelor alocate ordonatorilor principali de credite prin bugetul de stat, nu și o obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către pârâtă a obligației de plată decurgând din Protocolul încheiat cu Orașul Baraolt.

O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii dispune la art. 4 că "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. (2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."

În consecință, dispozițiile analizate ale art. 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine Ministerului Finanțelor Publice în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.

În concluzie, s-a reținut că, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice a declarat recurs, cale de atac recalificată de Curtea de Apel Brașov, la termenul din data de 31 martie 2016, în apel, în temeiul dispozițiilor art. 282, 282

1

și în temeiul considerentelor Deciziei nr. 2527 din 7 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia civilă nr. 553/2016 din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/119/2012***, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, împotriva Sentinței civile nr. 857 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Covasna, în Dosarul civil nr. x/119/2012*, pe care a păstrat-o ca fiind temeinică și legală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță și rezultă din probele administrate în cauză.

Astfel, s-a reținut că prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a aprobat Programul "Campusuri Școlare și Școli de Artă și Meserii", la pct. 33 fiind menționat Grupul Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, ca obiect de investiții.

Pentru realizarea proiectului menționat în Memorandumul din data de 28 februarie 2007 a fost încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin Inspectoratul Școlar Județean Covasna și Primăria orașului Baraolt, Protocolul de colaborare nr. 3916/2007. În preambulul Protocolului de colaborare nr. 3916/2007 se precizează că a fost încheiat în baza H.G. nr. 453/2007 privind repartizarea unor sume din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, pentru finanțarea în anul 2007 a unor cheltuieli de capital ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.

Suma alocată, potrivit H.G. nr. 453/2007, din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pe anul 2007, pentru realizarea obiectivului de investiții Grupul Școlar B., Orașul Baraolt, a fost în cuantum de 2.430.000 lei (poziția nr. 31 din această anexă 2 la H.G. nr. 453/2007). Ulterior, prin H.G. nr. 370/2008 a mai fost alocată suma de 1.500.000, iar prin H.G. nr. 1432/2008, alocarea bugetară s-a redus la 1.200.000 lei, din care s-au virat către bugetul local al Orașului Baraolt suma de 211.000 lei. Potrivit înscrisului de la Dosar nr. x/119/2012, Inspectoratul Școlar Județean Covasna a propus a se finanța în anul 2009 pentru realizarea campusului din cadrul Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, suma de 6.926.000 lei.

Având în vedere sumele menționate, propuse pentru finanțarea proiectului, și faptul că acestea nu au fost în totalitate virate către bugetul local al Orașului Baraolt, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul de apel potrivit căruia lucrările angajate de reclamant au fost peste prevederile bugetare alocate și ar fi încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 500/2002. De asemenea, instanța de control judiciar a constatat că apelantul nu a virat în integralitate suma alocată prin H.G. nr. 1432/2008, din suma de 1200.000 lei fiind virată doar suma de 211.000 lei.

S-a constatat că potrivit art. 5 alin. (1) din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007, acesta a fost încheiat pentru un an, însă părțile au prevăzut posibilitatea prelungirii acestuia pe perioade de câte un an. Mențiunea expresă de la alin. (2) privind încheierea unui act adițional semnat de părți se referă la modificarea protocolului încheiat și nu la prelungirea acestuia. În alin. (1) de la art. 5 nu se precizează în mod expres și limitativ că protocolul se poate prelungi doar prin act adițional semnat de ambele părți. La încheierea Protocolului de colaborare nr. 3916/2007, apelantul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a fost reprezentat de Inspectoratul Școlar Județean Covasna, iar acesta din urmă a propus finanțarea lucrărilor la campusul din cadrul Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, și în anul 2009, fapt care conduce la concluzia că părțile semnatare ale Protocolului de colaborare nr. 3916/2007 au intenționat continuarea colaborării și în anul 2009.

Având în vedere și prevederile art. 969, art. 1082 C. civ. din 1864, instanța de apel a apreciat că este suficient pentru creditor să facă dovada existenței valabile a creanței pentru a opera prezumția de neexecutare culpabilă de către debitor a obligației sale corelative. Prin urmare, în materie de răspundere contractuală, culpa în executarea contractului este prezumată până la proba contrară, probă pe care, în cauză, pârâtul nu a făcut-o conform art. 1169 C. civ. din 1864.

S-a mai precizat că în materia obligațiilor de rezultat (cum sunt obligațiile asumate de apelant și menționate la art. 4 din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007) sarcina probei se împarte între creditor și debitor. Astfel, creditorul trebuie să dovedească existența obligației respective (adică existența actului sau faptului juridic generator al acestei obligații), după care debitorul trebuie să dovedească executarea acestei obligații.

S-a constatat că apelantul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului avea obligația de a transfera, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean Covasna, fondurile necesare realizării obiectivului de investiții, iar acesta nu a făcut dovada că aceste fonduri nu au fost transferate din cauza nerespectării obligațiilor contractuale care îi revenea reclamantului.

Potrivit art. 4 din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007 respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice se referă la operațiunea de utilizare a fondurilor, care este ulterioară operațiunii de transferare a acestor fonduri de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. Acest fapt rezultă și din alin. (2) de la art. 4, care face vorbire de obligația de returnare a fondurilor utilizate cu nerespectarea graficelor și etapelor menționate la alin. (1).

În condițiile în care apelantul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nu a transferat în integralitate, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean, sumele de bani alocate prin H.G. nr. 1432/2008, nu se poate reține culpa reclamantului pentru nerespectarea termenelor de utilizare a fondurilor alocate.

Verificând soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de apel a apreciat că aceasta a fost soluționată corect.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 termenul prescripției este de 3 ani, acesta fiind aplicabil acțiunilor prin care se valorifică un drept de creanță. În ceea ce privește cursul prescripției dreptului la acțiune în materia răspunderii civile contractuale, art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 consacră regula conform căreia prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

Nu a putut fi primită susținerea apelantului în sensul că începând cu anul 2008 nu au mai fost alocate fonduri în vederea realizării investiției deoarece prin H.G. nr. 94/2008 și H.G. nr. 1432/2008 au fost repartizate sume din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, și finanțarea din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pe anul 2008 a unor cheltuieli de capital pentru unități de învățământ preuniversitar de stat.

În adresa din 13 iulie 2012 (Dosar nr. x/119/2012) reclamantul arată că au fost alocate sume pentru investiția ce a face obiectul Protocolului de colaborare nr. 3916/2007 până la începutul lunii iulie 2009, iar acest fapt nu a fost contestat de pârât.

Având în vedere că au fost făcute plăți până în luna iulie 2009, iar Inspectoratul Școlar Județean Covasna a propus finanțarea lucrărilor la campusul din cadrul Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, și pentru anul 2009, s-a reținut că acțiunea a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la 01 ianuarie 2010.

S-a arătat că apelantul a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamant prin acțiune în baza obligației asumate prin art. 4 alin. (1) din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007.

Suma de 976.309,03 lei reprezentând datorii pe care reclamantul le-a acumulat față de SC A. SRL, societatea care a executat lucrări de construcție Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna este compusă din suma de 494.047,79 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate; suma de 156.199,27 lei reprezentând penalități de întârziere; suma de 14.261,19 lei reprezentând reactualizare sume restante; suma de 7.127,88 lei reprezentând reactualizarea sumei neachitate în timp; suma de 289.679,54 lei penalității de întârziere contractuale și suma de 14.993,36 lei cheltuieli de executare silită.

Sumele reprezentând penalități de întârziere pe care reclamantul le-a achitat societății SC A. SRL sunt datorate de apelant cu titlu de daune interese, potrivit art. 1073 și art. 1082 C. civ., pentru neexecutarea la timp a obligațiilor asumate prin Protocolul de colaborare nr. 3916/2007.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 166 alin. (4

1

) și art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, invocate de apelant, nu sunt de natură să-l exonereze de obligațiile contractuale care rezultă din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., pârâtul apreciază că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Valoarea contractului de lucrări din 20 decembrie 2007, încheiat între reclamantul Orașul Baraolt și executantul SC A. SRL, nu putea depăși sumele alocate prin H.G. nr. 454/2007 și H.G. 370/2008, modificată prin H.G. nr. 1432/2008.

În opinia recurentului, nu poate fi reținută culpa Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice pentru faptul că lucrările angajate au fost peste prevederile bugetare alocate, încălcându-se prevederile art. 4 din Legea nr. 500/2002.

În concluzie, obligațiile Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice decurg numai din H.G. nr. 454/2007 și H.G. nr. 370/2008, modificată prin H.G. nr. 1432/2008.

Potrivit art. 5 din protocolul de colaborare încheiat de către Inspectoratul Școlar Județean Covasna pentru Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Primăria Baraolt, din 13 iunie 2007: "(1) protocolul se încheie pe durată de 1 an, de la data semnării acestuia de către părți, cu posibilitatea prelungirii pentru noi perioade de câte un an. (2) protocolul poate fi modificat prin act adițional semnat de părți".

Conform înțelegerii părților, protocolul putea fi prelungit doar prin semnarea unui act adițional. Or, Orașul Baraolt nu a făcut dovada încheierii vreunui asemenea act. În concluzie, la data de 13 iunie 2008, acest protocol nefiind prelungit printr-un act adițional, a încetat de drept.

Orașul Baraolt a solicitat astfel, nelegal, obligarea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice la pata unor lucrări efectuate și facturate în anii 2009, 2010, după expirarea termenului de valabilitate a protocolului amintit. Mai mult decât atât, acesta nu a făcut dovada faptului că lucrările efectuate și neplătite au respectat graficul de lucrări așa cum era prevăzut la art. 4 alin. (1) din protocol.

După anul 2008 nu a mai fost făcut niciun fel de demers care să conducă la concluzia că la data emiterii primei facturi reținute în prezenta cauză, respectiv cea cu nr. z1 din 24 iunie 2009, protocolul ar mai fi fost în vigoare.

Totodată, consideră că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, susține că instanța de apel a respins în mod neîntemeiat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Protocolul de colaborare încheiat între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Primăria Orașului Baraolt la data de 13 iunie 2008 nu a fost prelungit tacit, prin alocare de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice de fonduri pentru continuarea investițiilor în cadrul Grupului Școlar B. din Baraolt.

Astfel, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 18 septembrie 2012, acțiunea reclamantului este tardiv formulată, fiind îndeplinit termenul general de prescripție de 3 ani și pe cale de consecință, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Curtea de Apel Brașov a obligat în mod nelegal Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice la plata executării lucrărilor ca urmare a contractului de lucrări din 20 decembrie 2007, încheiat între reclamantul Orașul Baraolt și executantul SC A. SRL și, în raport de care Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice este terță persoană, pe motiv că obligația de plată incumbă ministerului, în baza Protocolului de colaborare din 13 iunie 2007.

Prin H.G. nr. 454/2007 și H.G. 370/2008 modificată prin H.G. nr. 1432/2008 s-a aprobat transferul de fonduri între bugetele a doi ordonatori principali de credite.

Aceste acte normative reglementează transferul unor sume din bugetul de stat - bugetul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice către bugetele locale.

Între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și autoritățile publice locale/bugetele acestora nu există niciun fel de relații de subordonare administrativă sau financiară.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, ministrul este ordonator principal de credite, iar conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.

Prin legea bugetului de stat pe anul 2007 au fost repartizate în bugetul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice sume de bani necesare realizării unor investiții în învățământul preuniversitar.

Ulterior, pentru o mai rapidă utilizare a fondurilor în folosul unităților de învățământ preuniversitar, Guvernul a hotărât prin H.G. nr. 454/2007 și H.G. nr. 370/2008 să transfere o parte din aceste sume din bugetul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în bugetele autorităților locale pentru realizarea unor obiective de investiții.

Prin urmare, arată recurentul, bugetul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a fost diminuat, iar bugetul autorității locale a fost majorat.

Faptul că la un moment dat din bugetul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice au fost retrase/transferate fonduri în temeiul unui protocol de colaborare nu poate constitui bază legală pentru stabilirea unui raport obligațional între recurent și Orașul Baraolt, ulterior perioadei prevăzute expres în protocol.

Nu se poate reține culpa Ministerului Educației și Cercetării Științifice pentru faptul că lucrările angajate au fost peste prevederile bugetare alocate, încălcându-se prevederile art. 4 din Legea nr. 500/2002.

Mai mult este inadmisibilă obligarea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice la plata unor penalități contractuale ce izvorăsc dintr-un contract ce nu a fost semnat și asumat de această autoritate, față de care ministerul este terț.

Redând din cuprinsul dispozițiilor art. 166 și art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, arată că s-au prevăzut în bugetul ministerului fonduri pentru plata unor lucrări investiționale la unitățile de învățământ preuniversitar de stat în completarea sumelor alocate de la bugetele locale.

Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, precum și Inspectoratul Școlar Județean Covasna au transferat toate fondurile alocate prin hotărârile de guvern către Primării/Consilii Locale sau unități de învățământ preuniversitar pentru plata lucrărilor executate.

În situația în care intimata avea de efectuat plăți pentru lucrări executate/facturate peste sumele prevăzute în hotărârile de Guvern și în afara perioadei de valabilitate a protocolului de colaborare, trebuia să asigure toate resursele financiare pentru plata lucrărilor, având și datoria să comunice executantului sumele de care dispune în bugetul propriu în limita cărora urma să se execute lucrările.

De altfel, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu se pot angaja lucrări fără să existe finanțare asigurată.

Intimatul Orașul Baraolt nu a formulat întâmpinare.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".

Pornind de la cadrul legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, este în obligația instanței de apel să examineze în mod real voința părților semnatare ale contractului încheiat, or, în cauză, aceste aspecte au fost pe deplin analizate, instanța de apel făcând o corectă interpretare a actului dedus judecății.

Având în vedere și considerentele Deciziei nr. 2527 din 17 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/119/2012*, este de necontestat că, în speță, la originea raporturilor dintre părți se găsește Protocolul de colaborare nr. 3916/2007 încheiat între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Primăria Orașului Baraolt, în temeiul H.G. nr. 454/2007 privind repartizarea unor sume din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, pentru finanțarea în anul 2007 a unor cheltuieli de capital ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.

Potrivit art. 4 din Protocolul de colaborare încheiat: "fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții - Campusuri Școlare și Școli de arte și meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean, pe măsura executării lucrărilor și sunt utilizate cu respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare".

Prin urmare, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice avea obligația de a transfera, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean Covasna, fondurile necesare realizării obiectivului de investiții, iar acesta nu a făcut dovada că aceste fonduri nu au fost transferate din cauza nerespectării obligațiilor contractuale, care îi reveneau reclamantului.

Cum în mod legal, a constatat și instanța de apel potrivit art. 4 din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007 respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice se referă la operațiunea de utilizare a fondurilor, care este ulterioară operațiunii de transferare a acestor fonduri de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, aspect ce rezultă și din alin. (2) al art. 4, care face vorbire de obligația de returnare a fondurilor utilizate cu nerespectarea graficelor și etapelor menționate la alin. (1).

În condițiile în care recurentul nu a transferat în integralitate, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean, sumele de bani alocate, este evident că reclamantul este îndreptățit să primească suma de 976.309,03 lei reprezentând datorii față de SC A. SRL (societatea cu care reclamantul a încheiat contractul de lucrări din 20 decembrie 2007, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului campus școlar B.), compusă din: suma de 494.047,79 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate; suma de 156.199,27 lei reprezentând penalități de întârziere; suma de 14.261,19 lei reprezentând reactualizare sume restante; suma de 7.127,88 lei reprezentând reactualizarea sumei neachitate în timp; suma de 289.679,54 lei penalități de întârziere contractuale; suma de 14.993,36 lei cheltuieli de executare silită.

Având în vedere sumele propuse pentru finanțarea proiectului și faptul că acestea nu au fost în totalitate virate către bugetul local al Orașului Baraolt, în mod greșit recurentul-pârât se prevalează de împrejurarea că lucrările angajate au fost peste prevederile bugetare alocate, încălcându-se prevederile art. 4 din Legea nr. 500/2002.

Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând în discuție chestiunea judecată la prima instanță, a permis instanței de apel să rețină că suma alocată, potrivit H.G. nr. 453/2007, din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pe anul 2007, pentru realizarea obiectivului de investiții Grupul Școlar B., Orașul Baraolt, a fost în cuantum de 2.430.000 lei (poziția nr. 31 din această anexă 2 la H.G. nr. 453/2007). Ulterior, prin H.G. nr. 370/2008 a mai fost alocată suma de 1.500.000, iar prin H.G. nr. 1432/2008, alocarea bugetară s-a redus la 1.200.000 lei, din care pârâtul a virat către bugetul local al Orașului Baraolt suma de 211.000 lei. De asemenea, s-a mai constatat că Inspectoratul Școlar Județean Covasna a propus a se finanța în anul 2009 pentru realizarea campusului din cadrul Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, suma de 6.926.000 lei.

Este adevărat că potrivit art. 5 alin. (1) din Protocolul de colaborare nr. 3916/2007, acesta a fost încheiat pentru un an, însă, este de necontestat că părțile au prevăzut posibilitatea prelungirii acestuia pentru noi perioade de câte un an.

Contrar susținerilor recurentului, alin. (1) al art. 5 din Protocol nu precizează expres și limitativ că protocolul se poate prelungi doar prin act adițional semnat de ambele părți, iar mențiunea expresă de la alin. (2) privind încheierea unui act adițional semnat de părți se referă la modificarea protocolului încheiat și nu la prelungirea acestuia.

Nu se poate pretinde că Protocolul de colaborare nu a fost prelungit tacit, întrucât, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, Inspectoratul Școlar Județean Covasna, reprezentant al recurentului la încheierea Protocolului de colaborare, a propus finanțarea lucrărilor la campusul din cadrul Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, și în anul 2009, ceea ce conduce la concluzia că părțile semnatare ale Protocolului au intenționat continuarea colaborării și în anul 2009.

De altfel, chiar și în cuprinsul cererii de recurs, pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice recunoaște că au fost transferate fonduri în temeiul Protocolului de colaborare, ulterior perioadei prevăzute în protocol.

Criticile invocate nu sunt de natură să schimbe soluția nici sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, fiind reținut în mod legal, că termenul de prescripție înăuntrul căruia reclamantul putea să promoveze acțiunea în pretenții este cel general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar în ceea ce privește cursul prescripției dreptului la acțiune în materia răspunderii civile contractuale, art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 consacră regula conform căreia prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

Întrucât au fost făcute plăți până în luna iulie 2009, iar Inspectoratul Școlar Județean Covasna a propus finanțarea lucrărilor la campusul din cadrul Grupului Școlar B. din Orașul Baraolt, jud. Covasna, și pentru anul 2009, acțiunea a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la 01 ianuarie 2010, pentru sume nealocate în cursul anului precedent.

Aceasta întrucât, nu există o prevedere legală sau contractuală care să impună pârâtului obligația de a transfera fondurile necesare prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean Covasna până la o anumită dată calendaristică din fiecare an [art. 4 alin. (1) din Protocol și art. 4 alin. (2) din O.G. 22/2002].

Nu în ultimul rând, în condițiile în care izvorul pretențiilor reclamantului îl reprezintă neîndeplinirea obligațiilor asumate de către pârât prin Protocolul de colaborare nr. 3916/2007, dispozițiile art. 166 alin. (4

1

) și art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, invocate, nu sunt de natură să-l exonereze pe recurent de obligațiile contractuale care rezultă din Protocolul încheiat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și invocat de recurent, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate instituite de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocate de recurent, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împotriva Deciziei civile nr. 553/2016 din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat, menținând hotărârea atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împotriva Deciziei civile nr. 553/2016 din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2016.

Procesat de GGC - CT