ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2015

Decizia nr. 2527/2015 Circumstanțele cauzei Prin Cererea înregistrată inițial și precizată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, sub Dosarul nr. x/119/2012, reclamantul Orașul Baraolt, în contradictoriu cu pârâții M.E.N. și I.Ș.J. Covasna, a solicitat obligarea acestora din urmă la transferarea din bugetul M.E.N., prin intermediul I.Ș.J. Covasna, în bugetul local al orașului Baraolt a sumei totale de 976.309,03 RON reprezentând datorii față de SC A. SRL. Argumentând acțiunea, reclamantul a arătat că datoria menționată se compune din suma de 494.047,79 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, la care se adaugă penalități de întârziere, actualizări și cheltuieli de executare silită.

S-a mai arătat că prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007, pârâtul M.E.N. a aprobat programul "Campusuri școlare și Școli de Artă și Meserii", iar prin H.G. nr. 454/2007 a fost repartizată suma de 2.430.000 RON pentru edificarea campusului școlar la Grupul Școlar B. Arată reclamantul în continuare că a fost încheiat în temeiul actului normativ menționat un protocol de colaborare între M.E.N., prin I.Ș.J. Covasna și reclamant, Ministerul având obligația de a transfera fondurile necesare realizării obiectivelor în bugetele locale. Cu toate că, în urma demarării procedurii de achiziție publică, s-a încheiat un contract între reclamantă și SC A. SRL, iar aceasta din urmă a executat lucrări de construire a campusului școlar, din anul 2008 nu au mai fost alocate fonduri în vederea realizării investiției.

Astfel, Primăria Baraolt a solicitat sistarea lucrărilor, dar în acel moment, reclamanta datora societății SC A. SRL suma de 501.175,67 RON. Prin precizarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că pârâtul în cauză este doar M.E.N., sens în care a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâtul I.Ș.J. Covasna. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M.E.N. a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că Protocolul de colaborare a fost încheiat între Minister și reclamantă doar pentru o perioadă de 1 an, nu a fost prelungit, astfel că după data de 13 iunie 2008 M.E.C.T.S. nu mai este ținut de respectarea clauzelor protocolului. Pârâtul a mai formulat o cerere de chemare în garanție a M.F.P., precizată ulterior, prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la virarea în bugetul M.E.N.

a sumei de 976.309,03 RON, în situația admiterii acțiunii principale. Chematul în garanție, M.F.P., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, precum și excepția lipsei calității procesuale active a orașului Baraolt, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție. Hotărârile pronunțate în cauză Tribunalul Covasna, prin Sentința civilă nr. 2.085/2013, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Orașul Baraolt, în contradictoriu cu pârâtul M.E.N., având ca obiect obligarea pârâtului la transferarea din bugetul pârâtului M.E.N.

prin intermediul I.Ș.J. Covasna în bugetul local al orașului Baraolt a sumei totale de 976.309,03 RON, în favoarea Curții de Apel Brașov. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în raport de obiectul cauzei, obligarea pârâtului la transferarea din bugetul M.E.N. în bugetul local al orașului Baraolt a unei sume ce nu reprezintă o creanță bugetară prin emiterea unui act administrativ în regim de putere publică, astfel că, competența de soluționare nu poate fi stabilită în raport de criteriu cuantumului sumei pretinse de reclamantă. Prin Încheierea pronunțată la data de 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Brașov a dispus transpunerea cauzei la secția de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată din eroare pe rolul secției civile.

Dosarul a fost înregistrat la secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/119/2012*. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 243/F din 20 decembrie 2013 a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a Orașului Baraolt și a prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și, în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantul Orașul Baraolt Brașov, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) și a obligat pârâtul M.E.N. să plătească reclamantului Orașul Baraolt suma de 976.309,03 RON reprezentând datorii față de creditoarea SC A. SRL. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.E.N.

și a obligat chematul în garanție M.F.P. Publice, reprezentat de A.J.F.P. Covasna, să vireze în contul pârâtului M.E.N. suma de 976.309,03 lei reprezentând datorii față de creditoarea SC A. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, cu aplicabilitatea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a orașului Baraolt, că este neîntemeiată, întrucât aceasta este parte în raportul juridic dintre părți privind gestionarea fondurilor pentru proiectele de tip campusuri școlare, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a respins-o ca atare, având în vedere că Protocolul a fost încheiat între părți pe o durată de 1 an, cu posibilitatea de prelungire.

Chiar dacă nu există un act expres în acest sens, este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că protocolul a fost prelungit tacit prin executarea lui de către ambele părți în condițiile inițiale, pârâtul M.E.N. alocând fonduri reclamantei și după data de 13 iunie 2008 (când ar fi expirat protocolul respectiv) în baza acestui protocol, astfel cum rezultă din H.G. nr. 1.432/2008 și 370/2008. Reclamantul a continuat să solicite pârâtului alocarea fondurilor necesare și a emis în acest sens adrese către pârât pentru virarea fondurilor necesare acoperirii datoriilor, ultima fiind emisă la 13 iulie 2012, fără ca pârâtul să răspundă solicitărilor. Notificările efectuate de reclamant pentru a soma pârâtul să îi achite sumele la care s-a angajat în baza protocolului au dus la întreruperea cursului prescripției în cauză, astfel că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul legal.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În speță, pârâtul M.E.N. s-a obligat, prin protocolul de colaborare între M.E.N., prin I.Ș.J. Covasna și Primăria orașului Baraolt, având ca obiect "colaborarea în vederea realizării programului "Campusuri Școlare și Școli de Arte și Meserii", program aprobat prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007, să transfere de la bugetul pârâtului M.E.N. în bugetele locale, prin intermediul I.Ș.J., fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții - campusuri școlare și școli de arte și meserii, pe măsura executării lucrărilor, cu respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare anexate.

În consecință, pârâtul are obligația contractuală de a achita către reclamant suma de 976.309,03 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, reactualizarea sumei neachitate în timp și penalități de întârziere la care a fost obligat reclamantul prin Sentința civilă nr. 1.628 din 1 iulie 2011. În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că aceasta este admisibilă, având în vedere că pârâtul M.E.N.

putea finanța lucrări investiționale la unități de învățământ preuniversitar de stat în baza art. 167 alin. (17) lit. f) din Legea învățământului nr. 84/1995, conform căruia "de la bugetul de stat, prin bugetul M.E.N., se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special: finanțarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții ... a instituțiilor publice de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;" Mai mult, reține instanța de fond, în virtutea prevederilor Legii nr. 500/2002, pârâtul nu putea aloca către reclamant sume care nu i-au fost inițial aprobate de M.F.P.

De altfel, art. 21 din Legea nr. 500/2002 prevede că ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate ... potrivit legii. Nu în ultimul rând se au în vedere atribuțiile M.F.P. în virtutea Legii nr. 500/2002 și H.G. nr. 34/2009, O.G. nr. 22/2002, acest din urmă act normativ prevăzând achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice din bugetele aprobate în acest sens. Recursul exercitatat în cauză Împotriva Sentinței nr. 243/F din 20 decembrie 2013 au promovat recurs pârâtul M.E.N. și chematul în garanție M.F.P. prin A.J.F.P. Covasna. În motivarea căii de atac, ambele recurente expun istoricul cauzei și critică soluția primei instanțe, susținând, în esență, că, în speță, instanța a interpretat greșit temeiurile de drept aplicabile cauzei.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv invocat din oficiu, la termenul de judecată din 17 iunie 2015, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304 1 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, la originea raporturilor dintre părți se găsește protocolul de colaborare între M.E.N., prin I.Ș.J. Covasna și reclamant, Ministerul, respectiv obligația de a transfera fondurile necesare realizării obiectivelor în bugetele locale.

Protocolul, la art. 4 alin. (1), prevede că faptul că "fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții - campusuri școlare și școli de arte și meserii sunt transferate de la bugetul M.E.C.T.S. în bugetele locale, prin intermediul I.Ș.J. Pe măsura executării lucrărilor și sunt utilizate cu respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare". Prin urmare, Înalta Curte constată că izvorul pretențiilor pății reclamante îl constituie executarea obligației.

Pârâtul are obligația contractuală de a achita către reclamant suma de 976.309,03 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, reactualizarea sumei neachitate în timp și penalități de întârziere la care a fost obligat reclamantul prin Sentința civilă nr. 1.628 din 1 iulie 2011. Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de dispozițiile art. 969 C. civ., (pacta sunt servanda) și, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., litigiul cade în competența Tribunalului Covasna. Pe cale de consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Covasna.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtul M.E.N. și chematul în garanție M.F.P. prin A.J.F.P. Covasna împotriva Sentinței nr. 243/F/2013 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Covasna. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015. Procesat de GGC - N