ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
2527/2015
Circumstanțele
cauzei
Prin Cererea înregistrată
inițial și precizată pe rolul Tribunalului Covasna, secția
civilă, sub Dosarul nr. x/119/2012, reclamantul Orașul Baraolt, în
contradictoriu cu pârâții M.E.N. și I.Ș.J. Covasna, a solicitat
obligarea acestora din urmă la transferarea din bugetul M.E.N., prin
intermediul I.Ș.J. Covasna, în bugetul local al orașului Baraolt a
sumei totale de 976.309,03 RON reprezentând datorii față de SC A.
SRL.
Argumentând
acțiunea, reclamantul a arătat că datoria menționată
se compune din suma de 494.047,79 RON reprezentând contravaloarea
lucrărilor executate și neachitate, la care se adaugă
penalități de întârziere, actualizări și cheltuieli de
executare silită.
S-a mai
arătat că prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007, pârâtul
M.E.N. a aprobat programul "Campusuri școlare și Școli de
Artă și Meserii", iar prin H.G. nr. 454/2007 a fost
repartizată suma de 2.430.000 RON pentru edificarea campusului școlar
la Grupul Școlar B.
Arată
reclamantul în continuare că a fost încheiat în temeiul actului normativ
menționat un protocol de colaborare între M.E.N., prin I.Ș.J. Covasna
și reclamant, Ministerul având obligația de a transfera fondurile
necesare realizării obiectivelor în bugetele locale. Cu toate că, în
urma demarării procedurii de achiziție publică, s-a încheiat un
contract între reclamantă și SC A. SRL, iar aceasta din urmă a
executat lucrări de construire a campusului școlar, din anul 2008 nu
au mai fost alocate fonduri în vederea realizării investiției.
Astfel, Primăria Baraolt a solicitat sistarea lucrărilor, dar în acel
moment, reclamanta datora societății SC A. SRL suma de 501.175,67
RON.
Prin
precizarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că
pârâtul în cauză este doar M.E.N., sens în care a renunțat la
judecată în contradictoriu cu pârâtul I.Ș.J. Covasna.
Apărările
formulate în cauză
Prin
întâmpinarea formulată, pârâtul M.E.N. a solicitat respingerea
acțiunii, având în vedere că Protocolul de colaborare a fost încheiat
între Minister și reclamantă doar pentru o perioadă de 1 an, nu
a fost prelungit, astfel că după data de 13 iunie 2008 M.E.C.T.S. nu
mai este ținut de respectarea clauzelor protocolului.
Pârâtul a mai
formulat o cerere de chemare în garanție a M.F.P., precizată
ulterior, prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la
virarea în bugetul M.E.N. a sumei de 976.309,03 RON, în situația admiterii
acțiunii principale.
Chematul în
garanție, M.F.P., prin întâmpinarea formulată, a invocat
excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, precum
și excepția lipsei calității procesuale active a
orașului Baraolt, excepția prescripției dreptului material la
acțiune și excepția inadmisibilității cererii de
chemare în garanție.
Hotărârile
pronunțate în cauză
Tribunalul
Covasna, prin Sentința civilă nr. 2.085/2013, a admis excepția
necompetenței materiale și, în consecință, a declinat
competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul
Orașul Baraolt, în contradictoriu cu pârâtul M.E.N., având ca obiect
obligarea pârâtului la transferarea din bugetul pârâtului M.E.N. prin
intermediul I.Ș.J. Covasna în bugetul local al orașului Baraolt a
sumei totale de 976.309,03 RON, în favoarea Curții de Apel Brașov.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut că, în raport de
obiectul cauzei, obligarea pârâtului la transferarea din bugetul M.E.N. în
bugetul local al orașului Baraolt a unei sume ce nu reprezintă o
creanță bugetară prin emiterea unui act administrativ în regim
de putere publică, astfel că, competența de soluționare nu
poate fi stabilită în raport de criteriu cuantumului sumei pretinse de
reclamantă.
Prin
Încheierea pronunțată la data de 18 septembrie 2013, Curtea de Apel
Brașov a dispus transpunerea cauzei la secția de contencios
administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată din eroare pe rolul
secției civile.
Dosarul a
fost înregistrat la secția de contencios administrativ și fiscal sub
nr. x/119/2012*.
Curtea de
Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința nr. 243/F din 20 decembrie 2013 a respins excepțiile lipsei
calității procesuale active a Orașului Baraolt și a
prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și,
în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantul
Orașul Baraolt Brașov, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul
M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) și a obligat pârâtul M.E.N. să
plătească reclamantului Orașul Baraolt suma de 976.309,03 RON
reprezentând datorii față de creditoarea SC A. SRL. Totodată, a
admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.E.N.
și a obligat chematul în garanție M.F.P. Publice, reprezentat de
A.J.F.P. Covasna, să vireze în contul pârâtului M.E.N. suma de 976.309,03
lei reprezentând datorii față de creditoarea SC A. SRL.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, cu
aplicabilitatea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., în ce privește
excepția lipsei calității procesuale active a orașului
Baraolt, că este neîntemeiată, întrucât aceasta este parte în
raportul juridic dintre părți privind gestionarea fondurilor pentru
proiectele de tip campusuri școlare, potrivit art. 77 din Legea nr.
215/2001.
Referitor la
excepția prescripției dreptului material la acțiune,
instanța a respins-o ca atare, având în vedere că Protocolul a fost
încheiat între părți pe o durată de 1 an, cu posibilitatea de
prelungire. Chiar dacă nu există un act expres în acest sens, este
întemeiată susținerea reclamantei în sensul că protocolul a fost
prelungit tacit prin executarea lui de către ambele părți în
condițiile inițiale, pârâtul M.E.N. alocând fonduri reclamantei
și după data de 13 iunie 2008 (când ar fi expirat protocolul
respectiv) în baza acestui protocol, astfel cum rezultă din H.G. nr.
1.432/2008 și 370/2008.
Reclamantul a
continuat să solicite pârâtului alocarea fondurilor necesare și a
emis în acest sens adrese către pârât pentru virarea fondurilor necesare
acoperirii datoriilor, ultima fiind emisă la 13 iulie 2012, fără
ca pârâtul să răspundă solicitărilor. Notificările
efectuate de reclamant pentru a soma pârâtul să îi achite sumele la care
s-a angajat în baza protocolului au dus la întreruperea cursului prescripției
în cauză, astfel că cererea de chemare în judecată a fost
formulată în termenul legal.
Pe fondul
cauzei instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.
969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între
părțile contractante.
În
speță, pârâtul M.E.N. s-a obligat, prin protocolul de colaborare
între M.E.N., prin I.Ș.J. Covasna și Primăria orașului
Baraolt, având ca obiect "colaborarea în vederea realizării
programului "Campusuri Școlare și Școli de Arte și
Meserii", program aprobat prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007,
să transfere de la bugetul pârâtului M.E.N. în bugetele locale, prin
intermediul I.Ș.J., fondurile necesare realizării obiectivelor noi de
investiții - campusuri școlare și școli de arte și
meserii, pe măsura executării lucrărilor, cu respectarea
graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice
necesare anexate.
În
consecință, pârâtul are obligația contractuală de a achita
către reclamant suma de 976.309,03 RON, sumă ce reprezintă
contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, reactualizarea sumei
neachitate în timp și penalități de întârziere la care a fost
obligat reclamantul prin Sentința civilă nr. 1.628 din 1 iulie 2011.
În ce
privește cererea de chemare în garanție, instanța a constatat
că aceasta este admisibilă, având în vedere că pârâtul M.E.N.
putea finanța lucrări investiționale la unități de
învățământ preuniversitar de stat în baza art. 167 alin. (17)
lit. f) din Legea învățământului nr. 84/1995, conform
căruia "de la bugetul de stat, prin bugetul M.E.N., se asigură
următoarele cheltuieli aferente unităților de
învățământ preuniversitar, inclusiv pentru
învățământul special: finanțarea, pe bază de
hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de
investiții ... a instituțiilor publice de învățământ
preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de
școli și dotări;"
Mai mult,
reține instanța de fond, în virtutea prevederilor Legii nr. 500/2002,
pârâtul nu putea aloca către reclamant sume care nu i-au fost inițial
aprobate de M.F.P. De altfel, art. 21 din Legea nr. 500/2002 prevede că
ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate
... potrivit legii. Nu în ultimul rând se au în vedere atribuțiile M.F.P.
în virtutea Legii nr. 500/2002 și H.G. nr. 34/2009, O.G. nr. 22/2002,
acest din urmă act normativ prevăzând achitarea creanțelor
stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice din
bugetele aprobate în acest sens.
Recursul
exercitatat în cauză
Împotriva
Sentinței nr. 243/F din 20 decembrie 2013 au promovat recurs pârâtul
M.E.N. și chematul în garanție M.F.P. prin A.J.F.P. Covasna.
În motivarea
căii de atac, ambele recurente expun istoricul cauzei și critică
soluția primei instanțe, susținând, în esență,
că, în speță, instanța a interpretat greșit temeiurile
de drept aplicabile cauzei.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu
prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de
art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunțarea hotărârii cu
încălcarea competenței altei instanțe, motiv invocat din oficiu,
la termenul de judecată din 17 iunie 2015, Înalta Curte reține
că acesta este întemeiat, raportat și la prevederile art. 304
1
și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare
arătate.
Așa cum
rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, la
originea raporturilor dintre părți se găsește protocolul de
colaborare între M.E.N., prin I.Ș.J. Covasna și reclamant,
Ministerul, respectiv obligația de a transfera fondurile necesare
realizării obiectivelor în bugetele locale.
Protocolul,
la art. 4 alin. (1), prevede că faptul că "fondurile necesare
realizării obiectivelor noi de investiții - campusuri școlare
și școli de arte și meserii sunt transferate de la bugetul
M.E.C.T.S. în bugetele locale, prin intermediul I.Ș.J. Pe măsura
executării lucrărilor și sunt utilizate cu respectarea
graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice
necesare".
Prin urmare,
Înalta Curte constată că izvorul pretențiilor pății
reclamante îl constituie executarea obligației. Pârâtul are obligația
contractuală de a achita către reclamant suma de 976.309,03 RON,
sumă ce reprezintă contravaloarea lucrărilor executate și
neachitate, reactualizarea sumei neachitate în timp și penalități
de întârziere la care a fost obligat reclamantul prin Sentința civilă
nr. 1.628 din 1 iulie 2011.
Astfel, în
raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de dispozițiile
art. 969 C. civ., (pacta sunt servanda) și, având în vedere
dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., litigiul cade în
competența Tribunalului Covasna.
Pe cale de
consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art.
312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din
Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va casa
sentința atacată și va trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul Covasna.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
recursurile declarate de pârâtul M.E.N. și chematul în garanție
M.F.P. prin A.J.F.P. Covasna împotriva Sentinței nr. 243/F/2013 din 20
decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.
Procesat de