ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pârâții C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. și Comuna Vânători Neamț, prin primar (autoritate contractantă), solicitând:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.526.028,93 RON, reprezentând contravaloarea dobânzii legale penalizatoare în cazul raporturilor între profesioniști, pentru neachitarea la termen a debitului principal de 1.492.592,28 RON, conform contractului nr. x/30.06.2009;

- obligarea pârâtei la plata daunelor în cuantum de 1.425.111,31 RON, reprezentând echivalentul creanțelor debitoarei A. S.R.L., constând în dobânzi și creanțe bugetare acumulate ca urmare a neonorării de către pârâtă a obligației de plată a debitului principal.

Prin întâmpinarea formulată, Comuna Vânători Neamț, prin primar a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru dobânzile penalizatoare solicitate pentru perioada ce depășește 3 ani, începând cu data introducerii acțiunii.

La 11 iulie 2019, Comuna Vânători Neamț, prin primar a formulat cerere de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând să fie obligată această parte, în tot sau în parte, la plata sumelor pe care instanța le va stabili în sarcina Comunei Vânători.

Prin sentința civilă nr. 307/C/17.06.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, doar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere; a fost respins, ca prescris, cel de-al doilea capăt de cerere; a fost admis, în parte, primul capăt al acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.., Comuna Vânători, prin primar și chematul în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, a fost obligată pârâta Comuna Vânători Neamț, prin primar, să plătească reclamantei suma de 305.123,65 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare aferentă debitului principal de 1.425.111,31 RON; a fost respins primul capăt al acțiunii pentru rest, ca nefondat; a fost admisă cererea de chemare în garanție, a fost obligat chematul în garanție să achite pârâtei Comuna Vânători Neamț, prin primar, suma de 305.123,65 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel chematul în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Prin apelul formulat de reclamanta A. S.R.L., aceasta a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii principale și obligării pârâtei la plata integrală a sumelor solicitate, respectiv 1.492.592,28 RON, dobândă legală penalizatoare și 249.512,31 RON reprezentând echivalentul creanțelor debitoarei A. S.R.L.

Prin apelul formulat, pârâta Comuna Vânători Neamț a solicitat admiterea apelului și schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate.

Prin decizia civilă nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile promovate.

I. La 12.02.2021, chematul în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII (MEC) a formulat recurs împotriva deciziei mai sus menționate, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului chematului în garanție, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, formulată de Comuna Vânători Neamț, prin primar.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a respins apelul său și a apreciat că recurenta poate avea calitatea de chemat în garanție pentru Comuna Vânători Neamț.

În continuare, recurenta evocă dispozițiile art. 72 C. proc. civ., apreciind că o parte poate chema în garanție o terță persoană numai dacă cele două părți sunt legate între ele printr-un raport juridic obligațional, or MEC, în calitate de autoritate publică centrală, nu are niciun raport juridic cu unitățile administrative teritoriale.

S-a mai arătat, în esență, faptul că, în vederea edificării Școlii de arte și meserii în Comuna Vânători Neamț, UAT Comuna Vânători a primit suma de 4.200 mii RON de la bugetul de stat prin hotărâri ale Guvernului, respectiv 2.270 mii RON prin H.G. nr. 454/2007, 1.700 mii RON prin H.G. nr. 370/2008, 30 mii RON prin H.G. nr. 1033/2010, 200 mii RON prin H.G. nr. 1270/2010.

Totodată, a susținut recurenta că nu a înregistrat restanțe față de obligațiile asumate pentru realizarea acestui proiect și că nu este întemeiată reținerea relei-sale credințe, întrucât MEC nu are atribuții de finanțare a UAT-urilor.

Nu în ultimul rând, a aratat că, prin O.U.G. nr. 74/2014, cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 și unele măsuri bugetare, Comunei Vânători i s-a alocat suma de 8028,63 mii RON, pentru echilibrarea bugetului local.

Recurenta solicită reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei și admiterea recursului, reluând, pe fondul cauzei, argumentele din cererea de apel.

Recurenta-pârâtă apreciază că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor materiale cu privire la cauza străină, neimputabilă pârâtei, care a determinat întârzierea plății.

Apreciază că aspectul asupra căruia trebuie să se pronunțe instanța de recurs este acela că suma (de bază) nu a fost achitată din motive neimputabile recurentei-pârâte, fiind incidente dispozițiile art. 1082 C. civ. de la 1864.

În continuare, recurenta-pârâtă face o expunere a raporturilor contractuale dintre părți.

Arată că facturile pe care antreprenorul C. S.R.L. le-a emis în sarcina pârâtei, aceleași facturi pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, au purtat mențiunea "cesionat către A. S.R.L. pe baza contractului nr. x/30.06.2009".

În aceste condiții, se arată că, având în vedere termenii folosiți, înțelegerea dintre cele trei părți nu a putut îmbrăca forma novației (așa cum a reținut și prima instanță), însă a fost interpretată de instanța de apel ca și o modalitate diferită de stingere a obligației către creditorul recurentei, respectiv ca fiind o cesiune de creanță.

Susține recurenta că liderul de grup C. a nesocotit aceste înțelegeri, în momentul în care a formulat acțiune (ordonanță de plată) împotriva pârâtei, prin care a solicitat, în numele său exclusiv, nu doar suma ce i se cuvenea pentru lucrările realizate, dar și pe cea pentru care fusese de acord să se achite subantreprenorului (pentru lucrările realizate efectiv de către acesta).

Arată că Judecătoria Târgu Neamț a lămurit titlul executoriu obținut de C., respectiv sentința civilă nr. 21/A pronunțată în dosar nr. x/2010, arătând că parte din sumă a fost deja încasată de către subantreprenor, fiind de executat doar diferența.

În concluzie, susține că acestea sunt premisele în raport cu care pârâta nu a putut achita suma pretinsă de reclamanta A. ca fiind datorată în baza înțelegerii, iar instanța de apel ar fi trebuit să constate existența acelor "cauze străine, care nu-i pot fi imputate", la care se referă art. 1082 C. civ. de la 1864, care exonerează pârâta de plata daunelor moratorii.

În altă ordine de idei, recurenta-pârâtă arată că nu a avut contract cu reclamanta, astfel încât răspunderea ar fi trebuit să fie una delictuală, nu contractuală.

Conchide că, în situația arătată, în care s-au desfășurat relațiile între pârâtă, ca beneficiar și antreprenorul principal, între acesta și subcontractanții săi, recurenta-pârâtă nu a avut nicio culpă în neplata sumei către acel lider de grup, atât timp cât acesta a fost cel care a solicitat întreaga sumă.

Recursurile au fost comunicate intimaților.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., la 31.03.2021, a formulat întâmpinare față de recursurile declarate de MEC și U.A.T. Comuna Vânători Neamț, prin care a invocat excepția nulității ambelor recursuri formulate, întrucât acestea nu conțin motive de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenților la 06.04.2021 și 07.04.2021, însă acestea nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursurilor formulate de recurentul-chemat în garanție și de recurenta-pârâtă, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

I. Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurentul-chemat în garanție nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deși invocă formal o serie de acte normative, respectiv H.G. nr. 454/2007, H.G. nr. 1033/2010, H.G. nr. 370/2008 și H.G. nr. 1270/2010, aspect care ar atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, recurentul-chemat în garanție MEC urmărește readministrarea probatoriului în scopul demonstrării unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel cu privire la îndeplinirea obligațiilor MEC privind asigurarea finanțării proiectului Școala de Arte și Meserii în Comuna Vânători Neamț.

Totodată, și aspectele privind lipsa culpei în executarea obligațiilor, motivat de lipsa sumelor de bani în bugetul MEC, necesare a fi alocate proiectului, reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța, întrucât dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situației de fapt fiind atributul instanțelor devolutive.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că, fără a dezvolta adevărate critici de nelegalitate a deciziei atacate, recurentul a reluat susținerile din cererea de apel, asupra cărora a primit deja un răspuns.

Simpla nemulțumire la părții cu privire la soluția pronunțată, nestructurată din punct de vedere juridic, nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul-chemat în garanție nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Educației și Cercetării împotriva deciziei nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

II. Deși recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Vânători Neamț a indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța supremă contată că, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici de nelegalitate care ar putea fi subsumate acestui text normativ.

Astfel, deși a făcut referire la dispozițiile art. 1082 C. civ. de la 1864, în realitate, recurenta urmărește reinterpretarea probatoriului și a voinței interioare a părților la momentul încheierii contractelor, în vederea stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel, cu privire la existența culpei recurentei-pârâte în executarea contractului de achiziție publică. Totodată, reține că recurenta-pârâtă nu a arătat în ce mod au fost nesocotite sau aplicate greșit dispozițiile art. 1082 C. civ. de la 1864, ci, în realitate, a urmărit interpretarea unei situații de fapt, respectiv a existenței unei executări silite începute împotriva sa, ca fiind o cauză exoneratoare de răspundere. Or, aceste aspecte vizează netemeinicia deciziei recurate, care nu poate fi analizată în calea de atac a recursului, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei față de soluția instanței de prim control judiciar.

Este reținută drept o critică de netemeinicie și cea care vizează aplicarea regulilor din materia răspunderii delictuale, în locul celor din materia răspunderii contractuale, întrucât recurenta-pârâtă, pe lângă faptul că nu a criticat până în această fază procesuală existența contractului de achiziție publică în care are calitatea de beneficiar, urmărește o devoluțiune integrală a fondului și o readministrare a probatoriului, în vederea demonstrării unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel cu privire la exprimarea acordului său la cesiunea de creanță dintre C. și A..

Însă legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad de jurisdicție devolutiv.

Din examinarea dispozițiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanța de recurs are a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, instanța supremă reține, pentru argumentele pe care le-a expus, că susținerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate și nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal.

Criticile nu pot fi încadrate nici din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod și, în plus, nu au fost identificate nici alte motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) și 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vânători Neamț împotriva deciziei nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vânători Neamț și de recurentul-chemat în garanție Ministerul Educației și Cercetării împotriva deciziei nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.