ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2040/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 de RON/zi, de la data rămânerii definitivă a hotărârii, până la plata efectivă a debitului principal.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1345, art. 1516, art. 1527 C. civ., art. 52 din Legea nr. 85/2014.

La data de 15 aprilie 2019, pârâtul Municipiul Piatra Neamț, prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că asociat unic al B. S.A. este Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, și a prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 15.003,281 RON aferentă perioadei decembrie 2015 - februarie 2016, argumentând că termenul de 3 ani s-a împlinit pentru acest interval, anterior sesizării instanței.

La 29 mai 2019, reclamanta a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamț și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor indicate inițial.

La data de 20 iunie 2019, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâților și la plata sumei de 32.460 RON, reprezentând remunerația achitată ulterior formulării acțiunii.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, apreciind că administratorul special nu poate sesiza instanța pentru plata remunerației.

La termenul din 29 mai 2019, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în privința capătului de cerere vizând obligarea pârâților la plata sumei pentru viitor.

S-a respins capătul de cerere identificat anterior ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamț, prin Primar.

S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Municipiul Piatra Neamț, prin Primar, și, în consecință, s-a respins ca prescris capătul de cerere vizând plata sumei de 15.003,281 RON, reprezentând remunerația achitată administratorilor speciali în perioada decembrie 2015 - 04.02.2016.

S-a admis în parte acțiunea completată și precizată, în sensul că a fost obligat pârâtul Municipiul Piatra Neamț, prin Primar, să achite reclamantei suma de 455.877,719 RON, remunerație achitată de reclamantă administratorilor speciali în perioada februarie 2016 - mai 2019, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții municipiul Piatra Neamț și Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, prin care au solicitat admiterea apelurilor și schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în totalitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

Cauza a fost înregistrată la 1 octombrie 2021 pe rolul Curții de Apel Bacău, sub dosar nr. x/2019.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Au fost menținute celelalte dispoziții care nu sunt contrare acestei decizii.

Recurenta-reclamantă a susținut că cererea sa este dovedită, în cauză fiind îndeplinite condițiile privind îmbogățirea fără justă cauză stabilite, la art. 1345 C. civ., având în vedere că remunerația administratorilor speciali a fost achitată din patrimoniul societății, deși pârâților le incumba obligația de plată, conform art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

S-a mai arătat că plata efectuată de societate către administratorul special este o plată care intră în atribuțiile pârâților, conform art. 52 din Legea nr. 85/2014, ca o obligație corelativă a faptului că au numit administratorii speciali.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că numirea administratorilor speciali, realizată prin Hotărâri AGA, ce au intrat în circuitul civil ca urmare a necontestării lor de către intimați sau de către un terț interesat, este legală și aducătoare de beneficii pârâților prin faptul că administratorii speciali și-au realizat atribuțiile în favoarea acționarului său, respectiv Consiliul Local.

Prin urmare, s-a învederat că reclamanta nu are nicio obligație să suporte din propriul buget această remunerație, deoarece nu i-a adus niciun beneficiu, ci din contră, a sărăcit-o.

Intimații-pârâți, Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț și Municipiul Piatra Neamț, au depus la dosar întâmpinări, prin care au invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținându-se, în esență, faptul că recursul nu conține critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimații-pârâți, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.

Întreaga construcție a recursului vizează o succesiune de fapte, afirmații, referitoare la fondul litigiului privind îndeplinirea condițiilor instituției juridice a îmbogățirii fără justă cauză, cererea de recurs nefiind însă structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, chiar și din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, cu raportare la caracterul subsidiar al unei astfel de acțiuni, astfel cum prevede art. 1348 din C. civ.. Recurenta a reiterat criticile privind aplicarea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, în sensul că acționarul are obligația de a plăti remunerația administratorului special, invocând faptul că societatea debitoare nu are la îndemână o altă acțiune, întemeiată fie pe răspundere civilă delictuală, fie pe răspundere civilă contractuală.

Înalta Curte constată că aceste critici au fost analizate de către instanța de apel, fiind dezlegate chestiunile referitoare la plata remunerației administratorului special, atât din pespectiva dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, cât și a prevederilor art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogățirea fără justă cauză. Prin recursul formulat, recurenta reiterează criticile formulate în apel sub acest aspect, fără însă a invoca alte argumente prin raportare la considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel.

Prin urmare, instanța supremă constată că recurenta reia teoria îmbogățirii fără justă cauză, menționând art. 1345 C. civ., fără însă a arăta în concret cum anume a fost încălcată sau aplicată greșit această normă de drept material.

Astfel, reiterarea argumentelor privind îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute la art. 1345 C. civ. referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, din perspectiva caracterului subsidiar al unei astfel de acțiuni, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare.

Mai mult, toate aceste critici nu reprezintă altceva decât trimiteri la elementele de fapt, care au fost deja analizate de instanțele de fond, prin prisma probatoriului administrat, în legătură cu incidența sau nu în cauză a instituției îmbogățirii fără justă cauză. Argumentul recurentei potrivit căruia nu are nicio obligație de a suporta din propriul buget remunerația administratorilor speciali deoarece nu i-a adus niciun beneficiu, ba din contră a sărăcit-o, nu reprezintă un motiv de nelegalitate în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În lipsa unei argumentații care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susținerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Compania Municipală de Investiții Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei nr. 137/2022 din 2 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Municipală de Investiții Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei nr. 137/2022 din 2 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.