ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 787/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2019 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamanta Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Piatra Neamț prin Primar la plata sumei de 438.421 RON, reprezentând remunerația acordată administratorilor speciali pe parcursul anilor 2015-2018, sumă actualizată la data plății efective, precum și pe viitor, în perioada stării de insolvență. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă a debitului principal.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul este unicul acționar al societății reclamante care se află în procedura insolvenței, conform încheierii din 17 decembrie 2015, pronunțate în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și că prin Hotărârile AGA nr. 20/29.12.2015 și nr. 1032/28.02.2018 au fost desemnați, succesiv, doi administratori speciali, fiindu-le stabilită remunerația de 7.500 RON/lună, respectiv 9.000 RON/lună.

Reclamanta a precizat că remunerația a fost achitată din patrimoniul societății, deși pârâtului îi incumba obligația de plată conform art. 52 din Legea nr. 85/2014, invocând îmbogățirea fără justă cauză.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1345, art. 1516 și art. 1527 din C. civ., precum și pe cele ale art. 52 din Legea nr. 85/2014.

La data de 15 aprilie 2019 pârâtul Municipiul Piatra Neamț prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că asociat unic al Companiei Municipale de Investiții Urban S.A. este Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 15.003,281 RON, aferentă perioadei decembrie 2015 - februarie 2016, sens în care a argumentat că termenul de 3 ani s-a împlinit pentru acest interval, anterior sesizării instanței. Cu privire la fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, arătând că acționarului îi incumbă obligația de plată a sumei, dar și că plata remunerației solicitate prin acțiune, din fondurile societății reprezintă un demers ilegal.

Reclamanta a depus, la data de 29 mai 2019, o cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamț și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor indicate inițial.

La data de 20 iunie 2019 reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâților și la plata sumei de 32.460 RON, reprezentând remunerația achitată ulterior formulării acțiunii.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, apreciind că administratorul special poate sesiza instanța pentru plata remunerației. Relativ la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că în cuprinsul Hotărârilor AGA privind numirea și remunerarea administratorilor speciali nu se face referire la obligația acționarului unic de a plăti vreo sumă.

La termenul de judecată din 29 mai 2019 instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în privința capătului de cerere vizând obligarea pârâților la plata sumei, pentru viitor.

Prin sentința civilă nr. 794/C din 9 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în privința capătului de cerere vizând obligarea pârâților la plata sumelor viitoare reprezentând remunerația administratorilor speciali (intitulat "obligația de a face - executare act"); s-a respins capătul de cerere identificat anterior, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamț prin Primar; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Municipiul Piatra Neamț prin Primar; s-a respins, ca prescris, capătul de acțiune vizând plata sumei de 15.003,281 RON, reprezentând remunerația achitată administratorilor speciali în perioada cuprinsă între decembrie 2015 - 4 februarie 2016; s-a admis, în parte, acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Piatra Neamț prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț; pârâtul Municipiul Piatra Neamț prin Primar a fost obligat să achite reclamantei suma de 455.877,719 RON (remunerație achitată de reclamantă administratorilor speciali în perioada februarie 2016 - mai 2019), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.

Analizând materialul probatoriu administrat și cu prioritate excepțiile invocate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin Hotărârea acționarului unic al Companiei Municipale de Investiții Urban S.A. (aflată în procedura de insolvență) nr. 20/29.12.2015 a fost desemnat ca administrator special B., iar prin Hotărârea nr. 2/15.01.2016 s-a aprobat remunerația acestuia, în cuantum de 7.500 RON/lună. În atare sens, au fost încheiate contractul de prestări servicii nr. x/30.12.2015 și actele adiționale nr. x/20.01.2016 și nr. y/29.12.2017, prin care remunerația a fost modificată succesiv.

Prin Hotărârea AGA nr. 1032/28.02.2018 acționarul unic a desemnat un alt administrator special, respectiv pe C., începând cu data de 1 martie 2018, data încetării atribuțiilor administratorului anterior, hotărâre prin care s-a stabilit ca remunerația noului administrator special să fie în valoare de 9.000 RON/lună brut.

Excepția lipsei calității procesuale active, invocată atât din oficiu, cât și de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, a fost admisă doar pentru capătul de cerere vizând obligarea pârâților la plata pe viitor a remunerației administratorul special (denumit de reclamantă "obligația de a face - executare act"), respectiv pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii, astfel:

Argumentul pârâtului, conform căruia doar administratorii speciali pot solicita obligarea sa la plata remunerației nu poate fi acceptat. Calitatea procesuală activă reprezintă, potrivit art. 36 teza I din C. proc. civ., identitatea dintre persoana reclamantului și subiectul activ al raportului juridic devenit litigios.

Inevitabil, calitatea procesuală trebuie raportată inclusiv la cauza acțiunii, în speță faptul juridic licit invocat de reclamantă. Aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata unei sume pe care pretinde că a achitat-o ea însăși administratorilor speciali, obligația incumbând, însă, pârâților.

Prin urmare, reclamanta a invocat că pârâții s-ar îmbogăți fără justă cauză, dacă suma nu i-ar fi restituită, context în care nu administratorii speciali au calitate procesuală (întrucât premisa instituției juridice invocate constă tocmai în realitatea că aceștia au fost deja remunerați), ci persoana care i-a plătit, respectiv Compania Municipală de Investiții Urban S.A.

Considerentele anterioare sunt valabile, însă, doar parțial, pentru perioada indicată în cererea precizatoare depusă la data de 20 iunie 2019, respectiv din luna februarie 2016 până în luna mai 2019, în virtutea art. 397 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece acțiunea are ca obiect plata unor sume datorate periodic, limita temporală invocată de reclamantă fiind, așadar, permisă de acest text legal.

În privința capătului de cerere vizând obligarea pârâților, în solidar, la plata remunerației pe viitor, ulterior pronunțării sentinței, respectiv pentru perioada insolvenței, reclamanta nu mai justifică calitate procesuală activă, întrucât îmbogățirea fără justă cauză se bazează pe împrejurarea, relevată în cele ce precedă, că plata s-a realizat deja.

Astfel fiind, doar administratorii speciali beneficiază de posibilitatea concretă de a solicita obligarea acționarului care i-a numit, la plata remunerației pentru viitor, eventual, prin formularea unei acțiuni preventive, conform art. 34 alin. (2) din C. proc. civ.. Așadar, pentru capătul de cerere amintit, doar administratorii speciali au calitate procesuală activă, nu și reclamanta aflată în procedura de insolvență.

Tribunalul Neamț a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamț, pentru următoarele considerente:

S-a arătat că societatea Compania Municipală de Investiții Urban S.A. a fost înființată în anul 1995 de Municipiul Piatra Neamț, astfel cum rezultă din extrasul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 28500/13.06.2019, pe baza Legii nr. 15/1990.

Ulterior, după abrogarea acestui act normativ, reclamanta a devenit întreprindere publică, în sensul art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, respectiv societate la care o unitate administrativ-teritorială este acționar unic, majoritar sau la care deține controlul (în speță - societate la care Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamț este acționar unic).

Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 3 lit. b) din același act normativ, autoritatea publică tutelară este instituția care exercită, în numele statului sau al unității administrativ-teritoriale, calitatea de acționar la întreprinderile publice prevăzute la pct. 2 lit. b).

În atare context, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului a fost introdus Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, ca unic acționar, în concret acesta fiind autoritatea publică tutelară amintită mai sus.

Din cuprinsul dispozițiilor legale citate anterior rezultă, așadar, că acționarul unic al societății, astfel cum acesta este menționat în cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (persoană juridică, având capacitate de folosință și exercițiu, care a hotărât să constituie o societate) este Municipiul Piatra Neamț, iar Consiliul Local este doar mandatarul acestuia, în virtutea unui drept de reprezentare legal atribuit de textele art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011 și art. 1295 din C. civ.

De altfel, calitatea procesuală a Municipiului Piatra Neamț este mai curând evidentă față de calitatea procesuală a Consiliului Local care își justifică participarea în litigiu mai degrabă din perspectiva necesității de asigurare a opozabilității și obligativității, în contextul emiterii hotărârilor de numire a administratorilor speciali și de stabilire a remunerațiilor.

În plus, dincolo de caracterul evident al calității procesuale a pârâtului Municipiul Piatra Neamț, necesitatea participării acestuia este legată de posibilitatea concretă de punere în executare a hotărârii, întrucât consiliul local nu deține un patrimoniu propriu.

Relativ la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a constatat că argumentele invocate de pârâtul Municipiul Piatra Neamț sunt corecte.

Sub acest aspect, s-a reținut că reclamanta a cunoscut reperele enunțate de art. 2528 din C. civ. (2009), la data fiecărei plăți a remunerației administratorilor speciali, context în care în perioada decembrie 2015 - 4 februarie 2016, dreptul la acțiune s-a prescris, respectiv pentru suma de 15.003,281 RON, indicată de pârât, prin întâmpinare, necontestată de reclamantă.

Instanța a mai reținut că la data de 4 februarie 2019 pârâtul Municipiul Piatra Neamț a fost pus în întârziere prin adresa înregistrată sub nr. x/04.02.2019, prescripția fiind, așadar, întreruptă conform dispozițiilor art. 2537 pct. 4 raportat la art. 1522 alin. (1) și (2) din C. civ.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art. 1345 din C. civ. (2009), "cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri" și că sunt îndeplinite condițiile instituției juridice invocate de reclamantă, respectiv:

- mărirea patrimoniului acționarului unic, respectiv al pârâtului Municipiul Piatra Neamț, constând, în concret, în evitarea cheltuielilor cu remunerația administratorilor speciali desemnați de reprezentantul său - Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț.

Municipiul Piatra Neamț a fost obligat la plata sumei de 455.877,719 RON (remunerație achitată de reclamantă administratorilor speciali în perioada februarie 2016 - mai 2019), întrucât doar acest pârât deține un patrimoniu a cărui diminuare a fost evitată prin omisiunea de plată, nu și pârâtul Consiliul Local, care nu are un patrimoniu distinct, fiind autoritate deliberativă a unității administrativ teritoriale [conform art. 1 alin. (2) lit. d) și art. 23 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 96 și art. 106 și următoarele din O.U.G. nr. 57/2019], căruia îi incumbă doar obligația realizării demersurilor necesare pentru asigurarea sumelor corespunzătoare (de altfel, obligarea Consiliului Local la plata sumei ar putea genera o eventuală contestație la executare - ipoteză des întâlnită în practică, deoarece această instituție nu deține patrimoniu propriu). Suma urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, în virtutea principiului reparării integrale a pagubei, conform art. 1531 C. civ.

- micșorarea patrimoniului societății reclamante aflate în procedura insolvenței, prin plata sumei amintite, fără temei legal, de către administratorul judiciar (căruia îi incumbă obligația de a restitui societății suma pentru care dreptul la acțiune s-a prescris, întrucât nu există nicio posibilitate legală de a plăti, din fondurile societății, remunerația administratorilor speciali);

- existența unei legături de cauzalitate între sporirea și diminuarea patrimoniilor părților menționate anterior, context în care trebuie amintite dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special.

A fost respins ca nefondat capătul de cerere vizând daunele cominatorii, deoarece atât în ipoteza obligației de a restitui o sumă de bani, cât și în cea a unei alte obligații de a face (care nu este incidentă, totuși, în speță) remediul coercitiv de îndeplinire a obligației principale rezidă în dobânda legală, conform art. 1535-1536 din C. civ.

Împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel pârâții Municipiul Piatra Neamț și Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, care au solicitat admiterea apelurilor și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în totalitate.

Prin decizia nr. 178/2020 din 3 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul promovat de apelanții-pârâți Municipiul Piatra Neamț și Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 794 din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin administrator judiciar C.I.I. A., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins în tot cererea de chemare în judecată; s-au menținut celelalte dispoziții din sentința apelată care nu sunt contrare deciziei din apel.

Procedând la analiza legalității și temeiniciei sentinței apelate, Curtea a constatat că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Una dintre condițiile cumulative ale îmbogățirii fără justă cauză este îmbogățirea unei persoane în detrimentul alteia. Această condiție de fond nu este însă îndeplinită în cauza de față, deoarece hotărârile prin care au fost numiți administratorii speciali nu pot produce efecte juridice, fiind nule absolut.

Astfel, Curtea de Apel Bacău a constatat că deși, pe de o parte, art. 52 din Legea nr. 85/2014 prevede fără echivoc că obligația de desemnare a administratorilor speciali incumbă acționarului unic al debitorului, în cauza pendinte Municipiul Piatra Neamț, iar, pe de altă parte, conform art. 36 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001 republicată, forma în vigoare în anii 2015-28.03.2019, consiliul local exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii, administratorii speciali pentru care reclamanta a făcut plăți au fost desemnați, nu în mod direct de către consiliul local, ci de către reprezentanții acționarului unic, desemnați în temeiul art. 37 din Legea nr. 215/2001 republicată, forma în vigoare în anii 2015-28.03.2019 să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin H.C.L. nr. 335/30.10.2014, respectiv H.C.L. nr. 161/29.06.2017.

S-a arătat că reprezentanții Municipiului Piatra Neamț desemnați în S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A. nu se confundă cu mandantul însuși, unitatea administrativ-teritorială care i-a mandatat pe aceștia să-i reprezinte interesele la conducerea acestei societăți comerciale.

Actele de numire a celor doi administratori speciali fiind nule absolut, înseamnă că nici plățile efectuate de reclamantă către aceștia nu au caracter datorat.

În lipsa unui raport juridic obligațional valabil din punct de vedere juridic, Curtea a constatat că nu se poate reține că prin plățile efectuate de către reclamantă s-ar fi realizat o îmbogățire a patrimoniului asociatului unic, recte a Municipiului Piatra Neamț, așa cum în mod eronat a făcut prima instanță de judecată.

S-a mai reținut că lipsa acestei condiții cumulative a îmbogățirii fără justă cauză face de prisos analizarea celorlalte condiții prevăzute de art. 1345 din C. civ.

Nefiind întrunite toate condițiile îmbogățirii fără justă cauză, instanța de apel a concluzionat în sensul că tribunalul ar fi trebuit să respingă în totalitate cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei nr. 178/2020 din 3 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 14 august 2020.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

S-a criticat decizia instanței de apel, din perspectiva faptului că aceasta a admis apelul formulat de pârâții Municipiul Piatra Neamț și Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamț și a respins cererea de chemare în judecată, pronunțând o hotărâre nelegală, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a susținut că instanța de apel, în motivarea hotărârii, a reținut, în mod greșit, faptul că reprezentanții Municipiului Piatra Neamț, desemnați în cadrul Companiei Municipale de Investiții Urban S.A., nu se confundă cu mandantul însuși, respectiv cu unitatea administrativ teritorială care i-a mandatat pe aceștia să-i reprezinte interesele la conducerea societății comerciale.

Recurenta a relevat faptul că Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor nu au fost contestate în termenul prevăzut de lege și că au fost supuse aprobării judecătorului sindic, care a luat act de desemnarea administratorilor speciali prin respectivele Hotărâri AGA, în temeiul rolului său activ conferit de dispozițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Consideră că au fost respectate prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2014, iar persoanele împuternicite de Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț să reprezinte interesele Unității Administrativ Teritoriale Piatra Neamț au fost convocate în mod legal și au desemnat, pe cheltuiala acestora, administratorii speciali.

În ceea ce privește excepția invocată, din oficiu, de instanța de apel, referitoare la nulitatea absolută a hotărârilor prin care au fost desemnați administratorii speciali, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că au fost aplicate greșit dispozițiile din C. proc. civ.

Sub acest aspect, a arătat că era vorba despre o nulitate relativă, care nu putea fi invocată decât de partea care justifică un interes, conform art. 247 din C. proc. civ.

Interesul rezidă în posibilitatea de înlăturare a vătămării suferite prin efectul excepției, vătămare care trebuie să aparțină celui care invocă cauza de nulitate.

Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț a avut cunoștință despre numirea administratorilor speciali încă de la momentul numirii acestora, însă nu a înțeles să invoce nulitatea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor.

Acționarul unic și-a însușit decizia luată de persoanele împuternicite să îi reprezinte interesele în cadrul societății Compania Municipală de Investiții Urban S.A.

Recurenta-reclamantă apreciază că sunt îndeplinite condițiile instituției juridice a îmbogățirii fără justă cauză, întrucât remunerația administratorilor speciali a fost achitată din patrimoniul societății, deși pârâților le incumbă obligația de plată, conform dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În acest sens, s-a învederat faptul că s-a mărit patrimoniul acționarului unic, respectiv al pârâtului Municipiul Piatra Neamț, prin evitarea cheltuielilor cu remunerația administratorilor speciali desemnați de reprezentantul său - Consiliul Local, s-a micșorat patrimoniul societății Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin plata, fără temei legal, a sumei menționate și există o legătură de cauzalitate între sporirea și diminuarea celor două patrimonii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamț a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât nu este vorba despre încălcarea sau aplicarea greșită a legii. A arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, a analizat înscrisurile depuse de părți și a avut în vedere apărările formulate în cauză. De asemenea, a susținut faptul că recurenta-reclamantă trebuia să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii împotriva căreia a declarat recurs, prin prezentarea unuia sau mai multor motive prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și nu să reitereze aceleași motive ca în fața instanței de apel.

Recurenta-reclamantă a solicitat respingerea susținerilor formulate prin întâmpinare de intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamț pentru argumentele expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare. În esență, a menționat că Municipiul Piatra Neamț nu face altceva decât să-și invoce propria culpă în procedura legală care ar fi trebuit să fie urmată pentru desemnarea de către acționar a administratorilor speciali care i-au reprezentat interesele în procedura insolvenței.

Prin rezoluția din 29 decembrie 2020 s-a fixat termen la data de 30 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, dată la care s-a pronunțat prezenta decizie.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că în cuprinsul memoriului de recurs autoarea căii de atac a susținut faptul că au fost aplicate greșit dispozițiile din C. proc. civ. în ceea ce privește excepția invocată de instanța de apel, din oficiu, referitoare la nulitatea absolută a hotărârilor prin care au fost desemnați administratorii speciali.

Cum acest argument tinde la a evidenția o ipoteză de nelegalitate ce vizează nerespectarea limitelor devoluțiunii în apel, va fi analizat mai ales din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, din dezvoltarea criticilor formulate de către recurenta-reclamantă rezultă că aceasta invocă, în realitate, încălcarea dispozițiilor art. 477 și art. 479 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 9 din C. proc. civ. referitor la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil inclusiv în faza de judecată a apelului.

Potrivit art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu".

Deși cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv, ce constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel, trebuie subliniat că, totuși, caracterul devolutiv al apelului nu este unul absolut, el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum (nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum judicatum (nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Principiul tantum devolutum quantum apellatum dă expresie unei limitări a efectului devolutiv al apelului, unei reguli restrictive în privința devoluțiunii ori transmiterii cauzei către instanța de apel.

Această regulă restrictivă stabilește că pricina se transmite către instanța superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanței inferioare a fost criticată.

În speță, reclamanta Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A. a învestit instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1345 din C. civ. (2009), normă de drept material ce reglementează instituția îmbogățirii fără justă cauză, acțiune care a fost admisă, în parte, prin sentința civilă nr. 794/C din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Această soluție a primei instanțe a fost contestată în calea de atac a apelului exclusiv de către pârâtul Municipiul Piatra Neamț, care s-a raportat în criticile sale, regăsite în actul de învestire al instanței, la dezlegarea dată de tribunal, astfel încât Curtea de Apel Bacău era limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.

Examenul considerentelor deciziei atacate permite concluzia că nu au fost respectate limitele judecății în apel, întrucât instanța de apel nu a analizat condițiile de existență a îmbogățirii fără justă cauză (atât cele materiale, cât și cele juridice), ci s-a limitat la a reține, în mod nelegal, că nu este îndeplinită în cauză condiția referitoare la îmbogățirea unei persoane în detrimentul alteia, deoarece hotărârile prin care au fost numiți administratorii speciali nu pot produce efecte juridice, fiind nule absolut.

Înalta Curte mai reține că sub acest aspect procedural al invocării din oficiu a nulității absolute a unui act juridic ce are natura atât a justificării plății despre care se susține că ar fi fost făcută fără justă cauză (negotium iurris) dar și a unei probe în procesul civil de față (instrumentum), instanței de apel nu îi era îngăduit de lege să invoce această nulitate absolută a hotărârilor AGA de desemnare a administratorilor speciali, deoarece o atare nulitate are natura unui mijloc de apărare împotriva pretențiilor reclamantei, de care pârâții din cauza de față, apelanți în faza de judecată a apelului, ar fi putut uza, dar nu a făcut-o.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu numai că nu s-a cerut pe cale de acțiune, în condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 (eventual cerere reconvențională) nulitatea absolută sau relativă a acestor hotărâri, dar nici măcar nu s-a invocat ca și motiv de apel vreo critică referitoare la o atare susținere de fond, care privește o modalitate de paralizare a pretențiilor reclamantei, ceea ce constituie o încălcare a principiului disponibilității, ca și componentă a principiului ce guvernează judecata apelului tantum devolutum quantum apellantum, astfel că din acest punct de vedere instanța de apel a săvârșit o încălcare a normelor de procedură ce reglementează limitele apelului și principiul disponibilității (reglementate de normele evocate mai sus) ceea ce conduce la incidența motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a pus în discuția părților un aspect esențial în clarificarea pretinselor vicii care atrag nulitatea hotărârilor de desemnare a administratorilor speciali, și anume dacă acestea atrag nulitatea absolută sau nulitatea relativă a acestora, cu consecințe importante asupra calității procesuale și asupra celorlalte elemente ce disting cele două categorii de sancțiuni (prescripția, caracterul motivelor invocate etc).

Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum susține și recurenta, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței".

Cum Hotărârile AGA nr. 20/29.12.2015 și nr. 1032/28.02.2018, prin care au fost desemnați, succesiv, doi administratori speciali, fiindu-le stabilită remunerația de 7.500 RON/lună, respectiv 9.000 RON/lună, nu au fost contestate în procedura specială instituită de textul de lege anterior evocat, este nelegală statuarea instanței de apel, în sensul că acestea nu pot produce efecte juridice, din acest punct de vedere fiind incident și motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., în sensul aplicării greșite a art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește modul cum instanța de apel a aplicat și interpretat dispozițiile art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, este lipsit de o analiză esențială a caracterului subsidiar al instituției îmbogățirii fără justă cauză reglementat de art. 1348 din C. civ., în condițiile în care în cauza de față rezultă că plățile efectuate au avut la bază un titlu, în baza căruia se poate pune în discuție existența unei căi procedurale principale întemeiată pe titlu sau decurgând din nulitatea acestui titlu ori desființarea sa pe orice cale prevăzută de lege.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că dezlegările instanței de prim control judiciar, care i-au fundamentat decizia de schimbare a sentinței tribunalului, sunt un efect al încălcării regulilor de procedură și a normelor de drept material, fiind astfel incidente cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 teza I din același cod, va admite recursul, va casa decizia nr. 178/2020 din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilăși va trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei nr. 178/2020 din 3 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2021.