ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1102/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților Municipiul Piatra Neamț - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț la plata sumei de 315.083,38 RON, reprezentând remunerația acordată administratorului special în perioada iunie 2019- septembrie 2021, actualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194, art. 265-308, art. 451, art. 453 C. proc. civ., art. 1345, art. 1531 C. civ., art. 52, art. 53, art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Prin sentința civilă nr. 250/C din 15 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Piatra Neamț - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 860/2022 din 07 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva sentinței civile nr. 250/C/15.04.2022 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul Piatra Neamț - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, ca nefondat.

Prin încheierea din 31 octombrie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 860/07.10.2022, în sensul de a se menționa calea de atac corectă, respectiv "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel Bacău" în loc de "definitivă", cum din eroare s-a consemnat.

Împotriva deciziei civile nr. 860/2022 din 07 octombrie 2022, a formulat recurs reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a parcursului litigios, autoarea recursului susține că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, prin reținerea în considerentele acesteia a faptului că prima instanță a examinat cu prioritate caracterul subsidiar al acțiunii și a constatat că aceasta avea posibilitatea de a formula o altă acțiune decât cea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.

Subliniază recurenta-reclamantă că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile instituției îmbogățirii fără justă cauză, reglementate de legiuitor prin art. 1345 C. civ., având în vedere că remunerația administratorului special a fost achitată din patrimoniul acesteia, deși pârâților le incumbă obligația de plată, conform art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, ca o obligație corelativă a faptului că au numit administratorul special.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților-pârâți Municipiul Piatra Neamț - prin Primar, respectiv Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, la 29 decembrie 2022.

La 10 februarie 2023, intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamț - prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat anularea, ca nemotivat, a recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de legiuitor este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Obligația de a motiva recursul presupune nu numai evocarea unei simple nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta motivul/motivele de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului/motivelor de casare invocat/e la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanță în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul/motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate.

Întreaga construcție a recursului vizează o succesiune de fapte, afirmații, referitoare la fondul litigiului privind îndeplinirea condițiilor instituției juridice a îmbogățirii fără justă cauză, cererea de recurs nefiind însă structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, chiar și din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Astfel, prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1345 C. civ., referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, cu raportare la caracterul subsidiar al unei astfel de acțiuni, învederând că, în speță, mărirea patrimoniului Municipiului Piatra Neamț a constat în evitarea cheltuielilor cu remunerația administratorului special desemnat de Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț, micșorarea patrimoniului său fiind determinată de plata acestei remunerații, în lipsa unui temei legal. Totodată, invocând faptul că nu are la îndemână o altă acțiune decât cea cu care a sesizat instanța, recurenta-reclamantă a reiterat criticile privind aplicarea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, în sensul că acționarul era cel care avea obligația de a plăti remunerația administratorului special, ca obligație corelativă numirii acestuia.

Înalta Curte constată că aceste critici au fost analizate de către instanța de apel, fiind dezlegate chestiunile referitoare la plata remunerației administratorului special, atât din perspectiva dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014, cât și a prevederilor art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Instanța de prim control judiciar, confirmând sentința primei instanțe, a reținut ca argument pentru respingerea apelului reclamantei faptul că instanța în fața căreia se invocă îmbogățirea fără justă cauză trebuie să stabilească, prioritar, caracterul subsidiar al acțiunii, întrucât acesta reprezintă un aspect de natură procesuală și, dacă se constată că există un alt remediu procesual, un alt tip de acțiune ce putea fi intentată, care să aibă temei contractual sau delictual, cererea se va respinge fără a se mai cerceta celelalte condiții. Instanța de apel a analizat dispozițiile art. 1345 și art. 1348 C. civ. referitoare la condițiile materiale și juridice ale actio de in rem verso și a concluzionat că prima instanță a examinat cu prioritate caracterul subsidiar, constatând că reclamanta avea posibilitatea să formuleze o altă acțiune întrucât, atât timp cât plățile au avut la bază un titlu, se putea pune în discuție existența unei căi procedurale principale întemeiate pe acel titlu sau decurgând din nulitatea ori desființarea acestuia. Cu privire la condițiile îmbogățirii fără justă cauză, prin decizia recurată s-a arătat că instanța de apel nu a fost chemată să stabilească dacă ar fi întemeiată o astfel de acțiune, ci să determine dacă instanța de fond a considerat în mod corect faptul că reclamanta avea la îndemână o altă acțiune, concluzia fiind aceea că dispozițiile art. 1345 C. civ. au fost în mod corect aplicate de Tribunalul Neamț, reclamanta neputând invoca drept temei al răspunderii pârâților îmbogățirea fără justă cauză, având la dispoziție alte mijloace procesuale. Totodată, în privința art. 52 din Legea nr. 85/2014, s-a reținut că aceste prevederi stabilesc că obligația de desemnare a administratorului special incumbă acționarului unic al debitorului, urmând ca eventualele aspecte de nelegalitate legate de numirea acestora să fie soluționate în temeiul normei speciale, în procedura prevăzută de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă, prin recursul formulat, nu face referire la considerentele instanței de prim control judiciar, singurele critici aduse deciziei recurate constând în afirmația potrivit căreia instanța de apel a motivat hotărârea reținând că prima instanță a examinat cu prioritate caracterul subsidiar al acțiunii și a constatat că aceasta avea posibilitatea de a formula o altă acțiune decât cea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, motivare cu care, însă, nu este de acord, pentru ca apoi, să evoce dispozițiile art. 1345 din C. civ. și ale art. 52 din Legea nr. 85/2014, fără însă a arăta, în concret, cum anume au fost încălcate sau aplicate greșit aceste norme de drept material.

Așa fiind, reiterarea argumentelor privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 1345 C. civ. referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, din perspectiva caracterului subsidiar al unei astfel de acțiuni, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare.

În consecință, Înalta Curte apreciază că aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, și cum, în cauză, nu pot fi identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei civile nr. 860/2022 din 7 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. - prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei civile nr. 860/2022 din 7 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 mai 2023.