ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 21 aprilie 2017 sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Național al Registrului Comerțului și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, a solicitat:

- să se constate transferul dreptului de proprietate asupra activului B. S.R.L. la asociatul unic al acesteia și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor ce au format activul societății radiate:

• tereteren extravilan în suprafață de 2.739 mp situat în județul Dâmbovița, comuna Butimanu, sat Butimanu, cu nr. cadastral x, nr. carte funciara vechi 151, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2001, având o valoare de achiziție de 191.800.000 ROL;

• teren intravilan în suprafață de 2.400 mp, situat în județul Dâmbovița, comuna Butimanu, sat Butimanu, cu nr. cadastral x, nr. carte funciara vechi 264, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2002, cu valoare de achiziție de 168.152.000 ROL;

• teren în suprafață de 20.000 mp situat în județul Dâmbovița, localitatea Butimanu, având nr. cadastral x, achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2001, cu valoare de achiziție de 80.000.000 ROL.

În drept, au fost invocate prevederile art. 35 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4536 din 7 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului, ca neîntemeiată.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2015.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 și art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004 raportat la faptul că aceste norme legale încalcă dispozițiile art. 44 și 57 din Constituția României.

Prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 și art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 79A din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4536 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs A. și a precizat că va formula motivele de recurs printr-un memoriu separat în termen de 48 de ore de la comunicarea încheierii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a declarat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat în cauză.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, constată și reține că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Deși a precizat că motivele de recurs vor fi formulate printr-un memoriu separat în termen de 48 de ore de la comunicarea încheierii, recurentul nu s-a conformat obligației reglementate în termeni imperativi de articolul precitat.

Or, simpla exercitare a căii de atac a recursului, fără a arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. l-8 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a analiza din perspectiva nelegalității decizia recurată, lipsa acestora fiind sancționată de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. cu nulitatea cererii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de considerentele precedente, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același Cod, va anula recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.