ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2704/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 518 din 2 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 59 din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015. A fost respins apelul declarat de B., C., D., E., A., F. și G. împotriva sentinței nr. 1551/2020 din 29 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Au fost obligat apelanții să plătească intimatei "H." - Filiala Județeană Iasi suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 208/2015, formulată de A., în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei, întrucât nemulțumirea apelantului se referă, în concret, la o eventuală limitare a accesului la instanță a persoanelor nemulțumite de modul de soluționare/nesoluționarea diferendelor dintre membrii partidului politic și conducerile organizațiilor partidului de către comisiile de arbitraj, la nivelul partidului și al organizațiilor sale teritoriale.

Însă, controlul exercitat de către instanțele judecătorești, pe calea contestației reglementate de art. 59 din Legea nr. 208 din 20 iulie 2015, este limitat la verificarea respectării condițiilor legale privind exercitarea dreptului de a fi ales, a condițiilor de fond și de formă ale listei susținătorilor, condiții prevăzute în mod imperativ de art. 52, 53, 54 și 58 din același act normativ.

În consecință, cât timp nu se contestă, sub aspectul constituționalității, și aceste prevederi legale, dispozițiile contestate (art. 59.) nu au un rol hotărâtor asupra modului de soluționare a prezentului apel, neputând influența modul de rezolvare a acestuia.

Împotriva deciziei nr. 518 din 2 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11), și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în termen legal, au declarat recurs C., D., F., B., E., G. și A..

În motivarea cererii de recurs, recurenții au arătat că textul criticat are în mod evident legătură cu soluționarea cauzei, fiind singura prevedere care reglementează controlul judecătoresc asupra legalității candidaturilor depuse în alegerile parlamentare. Or, obiectul acțiunii se centrează tocmai pe ilegalitatea acestor candidaturi.

Admisibilitatea acțiunii se raportează la acest text, problema de dezlegat vizând interpretarea acestui articol, adică în ce măsură membrii partidului pot cere, pe calea unei acțiuni cenzurarea judecătorească a actelor interne prin care au fost desemnați candidații în alegerile parlamentare.

Recurenții au considerat că se pot adresa instanței solicitând controlul judecătoresc asupra desemnării în cadrul alegerilor interne, în baza art. 59 din Legea nr. 208/2015 și a art. 21 din Constituția României, în timp ce instanța de fond a considerat că nu se pot adresa instanțelor judecătorești, în sensul art. 126 din Constituția României, fără să indice calea de urmat pentru exercitarea efectivă a principiului accesului liber la justiție.

Contrar celor reținute de instanța de fond, în susținerea argumentelor noastre, ca temei de drept, a fost invocat întreg sistemul normativ care reglementează întocmirea și validarea listelor de candidați în alegerile parlamentare, încluzând jurisdicția internă și în fața instanțelor judecătorești, șt nu numai prevederile Legii nr. 208/2015. De altfel instanța s-a și considerat competentă în a soluționa toate capetele de cerere. Soluționarea trebuie să fie unitară și sa aibă în vedere, pe de o parte, toate actele și faptele juridice, de la declanșarea procedurii privind alegerile interne până la validarea listelor de către biroul electoral județean, iar pe de altă parte, întreg sistemul normativ aplicabil.

Intimatele H. - Filiala Iași și H. au depus note de ședință prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea priciticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac în ceea ce privește soluția dată asupra fondului cauzei, dacă se apreciază că recursul vizează și acest aspect, și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului:

Prioritar, Înalta Curte reține că excepția de neconstituționalitate a fost invocată numai de A., nu și de ceilalți recurenți, iar calea de atac declarată vizează, contrar susținerilor intimatelor H. și H. - Filiala Iași, numai soluția dată cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, în ceea ce privește subiectele care pot exercita calea de atac deschisă de lege, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane, conform art. 458 C. proc. civ.

În aplicarea regulii pe care acest text o instituie pentru toate căile de atac, în sensul că exercitarea căii de atac poate fi făcută numai de părțile aflate în proces, urmează a se reține că exercițiul căii de atac este deschis numai părților între care a purtat judecata în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății iar, dispozițiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți, adică de persoanele care au participat la judecata pricinii.

Or, în speță, se constată că în dosarul Curții de Apel Iași, în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia s-a exercitat recursul cu a cărui judecată a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, excepția de neconstituționalitate a fost invocată numai de A., nu și de ceilalți recurenți, iar calea de atac vizează numai soluția dată cu privire la excepția de neconstituționalitate, ce nu au, astfel, calitatea procesuală activă în declararea căii de atac a recursului împotriva soluției date de instanță cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de A..

Prin urmare, urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a recurenților C., D., F., B., E. și G. și, drept consecință, cererea de recurs declarată de recurenții sus-menționați împotriva deciziei civile nr. 518 din 2 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, va fi respinsă, ca fiind declarată de persoane fără calitate procesuală.

În ceea ce privește excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, invocate prin întâmpinare, referitor la maniera în care recurentul a înțeles să declare prezenta cale de atac, deși a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții".

În raport de aceste statuări, nu este incidentă excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea formulată în cauză.

De asemenea, cu privire la excepția inadmisibilității recursului, raportat la faptul că recursul ar viza și soluția dată asupra fondului cauzei, nu numai soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, contrar susținerilor intimatelor, Înalta Curte reține că, prin memoriul de recurs se menționează în mod neechivoc și expres că se atacă numai soluția dată cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, criticile din recurs referindu-se numai la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 și pretinsa nelegalitate a respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții, astfel că, față de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepția de inadmisbilitate a recursului nu poate fi primită.

Analizând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și soluționarea cauzei deduse judecății.

Astfel, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului denunțat ca fiind contrar legii fundamentale pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită și în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuție cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

În speță, cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate ar avea-o în prezenta cauză, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi dată apelului și normele juridice a căror neconstituționalitate a fost invocată de parte.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale adresată instanței de apel, recurentul-petent a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora:

"(1) Admiterea candidaturilor de către biroul electoral de circumscripție sau de către Biroul Electoral Central, după caz, se face, în termen de 48 de ore de la data depunerii, prin decizie, și poate fi contestată de către cetățenii cu drept de vot, partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, în termen de cel mult 48 de ore de la data afișării deciziei de acceptare.

(2) Respingerea candidaturilor de către biroul electoral de circumscripție sau de către Biroul Electoral Central, după caz, se face în termen de 48 de ore de la data depunerii, prin decizie, și poate fi contestată de către candidat ori de către competitorii electorali care au propus candidatura respectivă, în termen de 48 de ore de la data afișării deciziei de respingere.

(3) Biroul Electoral Central și birourile electorale de circumscripție întocmesc procese-verbale din care rezultă data și ora afișării deciziei de admitere sau, după caz, de respingere a candidaturii.

(4) Candidaturile în mai multe circumscripții electorale sau atât pentru funcția de senator, cât și pentru cea de deputat, cu excepția celor prevăzute la art. 54 alin. (4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată prin decizie a Biroului Electoral Central.

(5) Contestațiile vor cuprinde numele și prenumele, adresa și calitatea contestatarului, numele și prenumele persoanei a cărei candidatură a fost admisă sau respinsă, expunerea temeiurilor contestației, data și semnătura contestatarului și indicarea, dacă este cazul, a persoanei desemnate să îl reprezinte.

(6) Contestația și cererea de apel se depun la instanța competentă, sub sancțiunea nulității.

(7) Contestațiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor adoptate de către birourile electorale de circumscripție se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală. Contestațiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor de către Biroul Electoral Central ori de către biroul electoral de circumscripție pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara României se soluționează de către Tribunalul București. Hotărârea dată se afișează, în mod vizibil, la sediul instanței care a emis-o.

(8) Împotriva hotărârii date în contestație se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Apelul se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare.

(9) Hotărârea pronunțată în apel este definitivă."

Prin urmare, potrivit acestui text legal, este reglementată procedura de soluționare a contestațiilor privitoare la admiterea sau respingerea candidaturilor pentru alegerile parlamentare, iar conform art. 58 din Legea nr. 208/2015, controlul exercitat de către instanțele judecătorești pe calea contestației reglementate de art. 59, este limitat la verificarea respectării condițiilor legale privind exercitarea dreptului de a fi ales, a condițiilor de fond și de formă ale listei susținătorilor, condiții prevăzute în mod imperativ de art. 52, 53, 54 și 58 din același act normativ.

Or, în cauză, astfel cum în mod legal a reținut instanța de apel, criticile din apel se referă la la modalitatea de desemnare și la parte dintre candidații propuși de I. pentru Senat și Camera Deputaților, apelanții neinvocând aspecte care să vizeze nerespectarea condițiilor privind exercitarea dreptului de a fi ales, a condițiilor de fond și de formă ale listei susținătorilor, precum și a celorlalte cerințe stipulate la art. 52, 53, 54 din Legea nr. 208/2015.

Ca atare, o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor pretins a fi contrare legii fundamentale, nu ar fi de natură a influența în niciun fel soluționarea căii de atac a apelului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de art. 52-59 din Legea nr. 208/2015, aspectele invocate de apelanți nu pot forma obiectul controlului exercitat în cadrul contestației la validarea candidaturilor pentru alegerile electorale parlamentare.

Prin urmare, în mod legal Curtea de Apel Iași, secția I civilă a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, vizând existența unei legături între textele atacate și soluționarea cauzei în care se invocă excepția.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că instanța de apel în mod legal și temeinic a respins, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurenților C., D., F., B., E. și G..

Respinge cererea de recurs declarată de recurenții sus-menționați împotriva deciziei civile nr. 518 din 2 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca fiind declarată de persoane fără calitate procesuală.

Respinge excepțiile inadmisibilității și nulității recursului declarat de A. împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, menționată în decizia civilă nr. 518 din 2 noiembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca neîntemeiate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași decizii, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.