ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 263/2020

HOTĂRÂRE

30.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 263/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Național al Registrului Comerțului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate că:

- reclamantul este succesor deplin și legal al societății S.C. B. S.R.L. radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București în baza Încheierii nr. 65325 din 27 noiembrie 2006;

- bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice anterior menționate - constând în terenul intravilan în suprafață de 25.000 mp din comuna Butimanu, sat Ungureni, jud. Dâmbovița situat în tarlaua x, parcela x, terenul intravilan în suprafață de 10.000 mp din comuna Butimanu, sat Ungureni, jud. Dâmbovița, situat în tarlaua x, parcela x, precum și terenul intravilan în suprafață de 18.300 mp situat în Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, tarlaua x, poz x - au revenit în patrimoniul reclamantului în calitate de asociat unic.

În motivare, reclamantul a arătat că societatea B. S.R.L., la care a avut calitatea de asociat unic, a fost radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București la 27 noiembrie 2006, în condițiile în care pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a, exista în curs de judecare dosarul nr. x/2002 - soluționat prin Sentința nr. 6257 din 3 decembrie 2009, fără a fi lichidat patrimoniul societății B. S.R.L..

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 București:

Prin Sentința nr. 4567 din 6 mai 2019, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei civile în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

În motivare, instanța a reținut că reclamantul valorifică un drept patrimonial - acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept care se referă la bunuri evaluabile în bani.

Valoarea terenurilor, astfel cum a fost indicată de reclamant, este de 283.000 RON, astfel încât, față de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 117 C. proc. civ. - ce stabilesc competența de soluționarea a cererilor privitoare la imobile, instanța a înțeles să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că reclamantul a formulat acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane situate în comuna Butimanu, județul Dâmbovița și în comuna Moara Vlăsiei, județul Ilfov.

III. Hotărârea Tribunalului Dâmbovița:

Prin Sentința civilă nr. 1005 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. proc. civ., acțiunea în constatare vizând imobile situate atât în circumscripția Tribunalului Dâmbovița (comuna Butimanu), cât și în circumscripția Tribunalului Ilfov (comuna Moara Vlăsiei).

Instanța a arătat că, în această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora "când imobilul este situat în circumscripția mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare din instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul."

Conform acestor dispoziții, din punct de vedere al competenței teritoriale, reclamantul a avut de ales între Tribunalul Dâmbovița (sediul pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița) și Tribunalul Ilfov (sediul pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov), alegând să înregistreze acțiunea la o instanță din București, respectiv la Judecătoria Sectorului 3 București.

IV. Hotărârea Tribunalului Ilfov:

Învestit prin declinare, Tribunalul Ilfov a pronunțat Sentința civilă nr. 4071 din 26 noiembrie 2019, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că, în condițiile în care Tribunalul Dâmbovița a fost prima instanță sesizată, în a cărei circumscripție se află unul din imobile, precum și sediul unuia dintre pârâți (OCPI Dâmbovița), acesta a devenit competent material și teritorial să soluționeze întreaga cerere privind dreptul de proprietate asupra imobilelor.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Astfel cum instanțele aflate în conflict au reținut, în cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unor imobile situate în circumscripțiile unor instanțe diferite.

De asemenea, instanțele au apreciat că, în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, devin aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (2) C. proc. civ. - când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

În speță se solicită a se constata existența dreptului de proprietate asupra a trei terenuri intravilane - două sunt învecinate și se află în comuna Butimanu, sat Ungureni, județul Dâmbovița, iar al treilea teren este situat în comuna Moara Vlăsiei, județul Ilfov.

În ceea ce privește competența de soluționare a cauzelor privitoare la imobile, regula de competență teritorială exclusivă este stabilită de dispozițiile alin. (1) al art. 117 C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Din punct de vedere al competenței teritoriale - obiectul prezentului regulator de competență - se constată că două dintre imobile se află situate în circumscripția teritorială a Tribunalului Dâmbovița. Totodată, sediul unuia dintre pârâți (Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița) se află în raza teritorială a aceluiași tribunal, inițial sesizat (ca urmare a declinării competenței materiale de către Judecătoria Sectorului 3 București), instanță care a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.