ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 836/2015

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3312 din

26 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul I.E.F. împotriva Deciziei nr,

2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010.

Pentru a

dispune astfel instanța a reținut că prin Decizia nr. 2146 din 9 iulie 2014,

pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a constalat nul recursul declarat de reclamanții

I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. și B.A. împotriva

Deciziei nr. 91C din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apei Constanța, secția I

civilă, pronunțată într-o acțiune în revendicare.

S-a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., invocat de

contestator ca temei de drept, contestația în anulare specială poate fi

promovată în două situații: când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli maîerîaie și când instanța, respingând recursul ori admițându-1

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunui din motivele de

casare.

Greșelile la

care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale

judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a

omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei,

cum ar fi neohservarea faptului că la dosar există chitanța de plată a taxei de

timbru

s

ori recipisa de expediere a recursului prin poștă, înăuntrul

termenului legal ori dovada că a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l

declara, respectiv greșeli cu caracter procedural care au dus ia pronunțarea

unei soluții eronate.

S-a

reținut că hotărârea instanței de recurs poate fi retractată când instanța „a

omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare", sens în care textul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în

vedere acele situații în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma

enunțiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înțeles să invoce mai multe din

motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.,

iar instanța, din greșeală, a analizat doar parte dintre acestea.

În atare

situație, partea este îndreptățită ca, pe calea contestației în anulare, sa

obțină răspuns și la motivul/motivele de casare ori de modificare pe care

instanța de recurs a omis a le examina prin decizia pronunțată.

Contestația în

anulare specială este o cale de retractare și nicidecum o cale de reformare a

unei decizii irevocabile, pronunțată de o instanța de judecată, ceea ce

înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a „provoca"

rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuție

nelegaîitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul „omisiunii" unora dintre

motivele de recurs sau al invocării unor greșeli materiale care, în fapt,

vizează greșeli de judecata, relative la dezlegarea data de instanța fondului

raportului juridic dedus judecății, respectiv de apreciere a probelor, de

interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau

procedural.

În speță,

contestatorul a reproșat instanței de recurs că a constatat nulitatea

recursului și că a făcut o aplicare greșită a art. 306 C. proc. civ. în

condițiile în care motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi

încadrate, în opinia sa, în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. precum șî că

instanța s-ar fi aflat într-o situație de confuzie atunci când, invocând o

chestiune prealabilă, „a refuzat deopotrivă soluționarea cu prioritate a

chestiunii, precum și să o unească cu fondul."

De

asemenea, s-a reținut că, în exercitarea căii de atac a contestației în

anulare, prin criticile formulate, contestatorul nu a avut în vedere greșeli

materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., ci elemente ale cauzei,

ținând de dezlegarea dată de instanța de recurs aspectelor pricinii, respectiv

greșeli de judecată,

În

cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 318 teza a lI-a C. proc. civ.,

deoarece acest text de lege reglementează ipoteza în care instanța a omis, din

greșeală, să examineze vreunul din motivele prevăzute de au.304 C. proc. civ.

invocat de partea care a declarat recurs.

Împotriva

Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, contestatorul B.A. a

formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ. In motivare a arătat că în Dosarul nr. 2928/1/2014 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, în care s-a pronunțat Decizia nr. 3312

din 26 noiembrie 2014 a avut calitate de intimat, având o poziție procesuală

diferită de cea a contestației lui l.E.F., iar actele de procedură i-au

fost în mod greșit comunicate la domiciliul acestuia.

La termenul

de judecată din data de 20 martie 2015, în ședință publică, Înalta Curte a

invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes,

cauza fiind reținută spre soluționare sub acest aspect.

Față de

temeiul juridic invocat, se reține că această cale extraordinară de atac, de

retractare, poate fi exercitată conform dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ. atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit eu cerințele legii.

Excepția

lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în

caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru

care, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța are

obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acestuia.

Pentru a

justifica sesizarea instanței de judecată interesul trebuie să îndeplinească o

serie de condiții, respectiv trebuie să fie născut, actual (să existe la

momentul Ia care a fost formulată cererea), legitim (corespunzător cerințelor

legii materiale și procesuale), direct și personal (să aparțină celui care a

formulat cererea).

În aplicarea

acestor principii, promovarea prezentei contestații în anulare este lipsită de

interes, deoarece contești!torul nu justifică un interes legitim, direct și

personal, pentru că în dosarul având ca obiect contestația în anulare promovată

de l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010 a

avut calitatea de intimat, deci o poziție procesuală diferită de cea a

contestatorului.

Prin Decizia

civilă nr. 3321 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul l.E.F. împotriva Deciziei nr.

2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

care a constatat nul recursul declarat de reclamanții l.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F.,

B.l., A.D.M., C.H., O.F., R.E. și B.A. împotriva Deciziei nr. 91/C din 6 noiembrie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Această

soluție procesuală pronunțată în contestația în anulare nu î-a produs o

vătămare procesuală contestaîorului din prezenta cauză.

În consecință,

în calitate de intimat în Dosarul nr. 4379/88/2010, eontestatorul din cauza

pendinte nu justifică interesul de a invoca neregulari tați procedurale care

privesc modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul menționat.

Prin

urmare, în calitate de intimat în Dosarul nr. 4379/88/2010 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, B.A. nu se poate plânge de faptul că nu a

fost corect citat.

Pentru

considerentele expuse, contestația în anulare formulată de eontestatorul B.A.

împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, va fi respinsă ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge

ca lipsită de interes contestația în anulare formulată de eontestatorul B.A.

împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 martie 2015.