ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 718/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4379/88 din 3 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., C.V., B.I., B.A. și A.D.M. i-au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Agenția Domeniilor Statului, Municipiul Tulcea, prin Primar, și Județul Tulcea, prin Președintele Consiliului Județean Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenurile și construcțiile pe care le ocupă, respectiv averea imobilă, în suprafață de 50 ha, dobândită în proprietate de autorul reclamanților prin actul de vânzare-cumpărare, autentificat la Tribunalul Tulcea, din 30 aprilie 1946, transcris sub nr. XX/1946.

Prin sentința civilă nr. 743 din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Tulcea a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului București și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, ca nefondate. A respins acțiunea principală și cererea reconvențională formulată de pârâtul Județul Tulcea, prin Președintele Consiliului Județean Tulcea, ca nefondate. Prin decizia civilă nr. 91 C din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul-reclamant I.E.F., în nume propriu și în calitate de reprezentant convențional al apelanților-reclamanți A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., B.A., O.F.

și R.E. Prin decizia civilă nr. 2146 din 9 iulie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanții I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. și B.A. împotriva deciziei nr. 91C din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 302 1 lit. c) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de recurs a reținut, în esență, că, în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții nu au formulat veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de modificare ori de casare prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., care să poată constitui obiect de analiză în recurs și nici nu au fost decelate motive de ordine publică ce s-ar fi impus a fi invocate din oficiu de instanță.

Prin decizia civilă nr. 3321 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.E.F. împotriva deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010. În sinteză, Înalta Curte a reținut că, prin contestația formulată, s-a invocat că instanța de recurs a făcut o aplicare greșită a art. 306 C. proc. civ., deoarece motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., precum și că instanța s-ar fi aflat într-o situație de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, a refuzat deopotrivă soluționarea cu prioritate a chestiunii, precum și să o unească cu fondul.

Având în vedere temeiurile expuse, în exercitarea căii de atac a contestației în anulare, Înalta Curte a constatat că, prin criticile formulate, contestatorul nu a vizat greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., așa cum neîntemeiat a susținut, ci elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii, respectiv greșeli de judecată. Prin contestația în anulare formulată la data de 26 noiembrie 2015, întemeiată de dispozițiile art. 317 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., intimata R.E. a solicitat anularea deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014, și, în consecință, rejudecarea contestației în anulare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2928/1/2014.

Contestatoarea a invocat, în sinteză, faptul că instanța a judecat cererea fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu partea, atâta vreme cât citarea sa și comunicarea actelor de procedură s-a realizat la domiciliul părții adverse, respectiv al contestatorului al l.E.F., iar nu la domiciliul său. A precizat contestatoarea că a avut calitatea de intimat în respectiva cauză, deci parte adversa în raport cu contestatorul. Instanța însă a dispus efectuarea procedurii de citare și comunicarea unei copii a motivelor contestației formulate de contestatorul l.E.F. la domiciliul acestuia din urmă. A mai arătat contestatoarea că, pe tot parcursul judecării Dosarului nr. 4379/88/2010, a avut aceeași calitate procesuală cu I.E.F.

și până în faza apelului, inclusiv, a avut domiciliul procesual ales la domiciliul acestuia, iar din faza recursului nu a mai avut domiciliul procesual comun cu acesta. De asemenea, și în faza contestației la executare, I.E.F. nu doar ca nu a avut nici un mandat din partea sa, ci dimpotrivă, au avut poziții procesuale opuse (având calitatea de intimat în contestația acestuia), deci, atât legal cât și logic, ar fi fost imposibil să mai aibă domiciliu procesual la acesta.

I nvestită cu soluționarea acestei căi de retractare, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a contestatoarei în promovarea prezentului demers judiciar și a rămas în pronunțare pe această excepție, pe care o găsește întemeiată, în considerarea celor ce urmează: Se reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., instanța are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acesteia Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea. Asupra excepției lipsei de interes a contestației în anulare promovate de contestatoare, se constată că aceasta nu justifică un interes legitim, direct și personal întrucât, în contestația în anulare promovată de contestatorul I.E.F.

împotriva deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, partea a avut calitate de intimat și deci o poziție procesuală potrivnică celei a contestatorului. Se reține totodată că, prin decizia civilă nr. 3321 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.E.F. împotriva deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluție procesuală care coincide cu poziția procesuală a contestatoarei, de parte potrivnică contestatorului din cauza respectivă. Așadar, ne aflăm în prezența unei contestații în anulare introdusă de intimat, atunci când, prin decizia atacată, a fost respinsă contestația în anulare a părții adverse, respectiv I.E.F.

Intimata R.E. nu se poate plânge de soluția instanței pronunțată în contestația în anulare, de faptul că nu a fost corect citată, neavând niciun interes în acest sens, atâta timp partea a avut calitatea de intimată în contestația în anulare formulată de I.E.F. Prin urmare, contestația în anulare formulată de R.E., intimată în cauza a cărei hotărâre este atacată, va fi respinsă ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca lipsită de interes, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.