ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1301/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată 3 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții l.E.F.,

A.C.V., A.L.D., K.F., C.V., B.I., B.A. și A.D.M. au chemat în judecată pe

pârâții S.R., prin A.D.S., M. Tulcea, prin P., și J. Tulcea, prin P.C.J. Tulcea,

solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită

posesie terenurile și construcțiile pe care le ocupă, respectiv averea imobilă,

în suprafață de 50 ha, dobândită în proprietate de autorul reclamanților prin

actul de vânzare-cumpărare, autentificat la Tribunalul Tulcea, sub nr. 880 din 30

aprilie 1946, transcris sub nr. 1562/1946.

Prin sentința

civilă nr. 743 din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Tulcea a respins

excepția privind in admisibilitatea acțiunii,

excepția lipsei calității procesuale

active a reclamanților, excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.D.S. București și excepția

inadmisibilității cererii reconvenționale, ca nefondate.

A respins

acțiunea principală și cererea reconvențională formulată de pârâtul J. Tulcea,

prin P.C.J. Tulcea, ca nefondate.

Curtea de Apel

Constanța, secția l civilă, prin decizia nr. 91/ C din 6 noiembrie 2013, a

respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul I.E.F., în nume propriu

și în calitate de reprezentant

convențional

al reclamanților A.C.V., A.L.D.,

K.F., B.l., A.D.M., B.A., O.F. și R.E.

Prin decizia

civilă nr. 2146 din 9 iulie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanții I.E.F.,

A.C.V., A.L.D., K.F., B.l., A.D.M., C.H., O.F., R.E. și B.A.

Împotriva

acestei din urmă decizii, reclamantul I.E.F. a formulat contestație în anulare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția

I

civilă, prin decizia nr. 3312

din 26 noiembrie 2014, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare,

reținând ca, prin criticile formulate, contestatorul nu a vizat greșeli

materiale în sensul art. 318 teza 1 C. proc. civ., ci elemente ale cauzei care

țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii,

respectiv greșeli de judecată.

La data de 05 ianuarie 2015, contestatorul B.l. a

formulat o

primă contestație în

anulare împotriva deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a

Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 317

alin. (l) pct. 1 C. proc. civ., invocând faptul că instanța a judecat

contestația în anulare fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită,

atâta vreme cât citarea sa și comunicarea actelor de procedură s-a realizat la

domiciliul contestatorul ui din respectivul dosar, I.E.F., iar nu la domiciliul

său. A arătat că a avut calitatea de intimat în acea cauză, deși pe tot

parcursul judecării dosarului nr. 4379/88/2010, a avut aceeași calitate

procesuală cu l.E.F. și pană. În faza apelului, inclusiv, a avut domiciliul

procesual ales la domiciliul acestuia, iar din faza recursului nu a mai avut

domiciliul procesual comun. De asemenea, a mai arătat că și în faza

contestației la executare, l.E.F. nu doar că nu a avut niciun mandat din partea

sa, ci dimpotrivă, a avut poziții procesuale opuse (având calitatea de intimat

în contestația acestuia), deci, atât legal cât si logic, ar fi fost imposibil

să mai aibă domiciliul procesual la acesta.

Prin decizia nr.

733 din 13 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, contestația formulată de B.I. împotriva deciziei nr.

33I2 din 26 noiembrie 2014 a aceleiași instanțe a fost respinsă, ca lipsită de

interes, reținându-se că, în promovarea contestației în anulare de către B.I.,

aceasta nu justifică un interes legitim, direct și personal, întrucât, în

contestația în anulare formulată de I.E.F. împotriva deciziei nr. 2146 din 9

iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă,

acesta a avut calitate de intimat și deci o poziție procesuală potrivnică celei

a contestatorului.

La data de 20

martie 2015, contestatorul B.I. a promovat o nouă cerere de contestație în

anulare împotriva deciziei nr. 3312/26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția

I

civilă, identică ca

motivare cu cea soluționată anterior,

Prezenta cauză

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l

civilă, sub nr. 1153/1/2015.

Intimata SC A. SRL

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca

inadmisibilă, iar intimatul Județul Tulcea a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes în

formularea contestației

La termenul de

astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției autorității de

lucru judecat invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza eu prioritate, față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru

considerentele care succed:

Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, este lucru judecat

atunci când a doua

cerere în judecată are aceiași obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în

contra lor, în. aceeași calitate. Autoritatea de lucru judecat are la bază

regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o

constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă

de o altă hotărâre, în scopul de a se realiza o bună administrare a justiției.

În speță,

contestatorul B.I. a formulat două contestații în anulare identice, formulate

împotriva aceleiași decizii nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția l civilă, existând astfel tripla identitate de

părți, obiect și cauză.

Potrivit

dispozițiilor art. 321 C. proc. civ., „Nu se poate face o nouă contestație

pentru motive ce au existat ia data celei dintâi”.

Or, examinând

cererile contestatorului, Înalta Curte constată că, în cadrul noii contestații,

nu au fost invocate motive noi de nulitate a deciziei a cărei anulare se cere.

De altfel,

legea procedurală nici nu ar permite contestarea succesivă a unor decizii având

ca obiect soluționarea unor contestații în anulare formulate, succesiv șt

repetat, în aceeași cauză, exercitarea căii extraordinare de atac de această

manieră excedând scopului prevăzut de către legiuitor, deoarece legea nu

reglementează posibilitatea uneia din părțile procesului să exercite de mai

multe ori aceeași cale de atac.

Față de această

situație, Înalta Curte constată că în cauza este întrunită tripla identitate

prevăzută de art. 1201 C. civ. vechi, în condițiile în care anterior, prin

decizia nr. 733 din 13 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, a fost respinsă, ca lipsita de interes, contestația în

anulare, întemeiată pe aceleași motive, formulată

de contestatorul B.

I. împotriva deciziei civile nr. 3312 din 26

noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă.

Prin urmare,

având în vedere considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 166 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare,

pentru autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge,

pentru autoritate de lucru judecat, contestația în anulare formulată de

contestatorul B.l. împotriva deciziei nr. 3312 din

26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 15 mai 2015.