ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3312/2014

Asupra contestației

în anulare constată următoarele:

La data de 8 august 2014, I.E.F. a formulat

cerere de revizuire a Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010,

precizând că o va motiva în fapt și în drept după ce-i va fi comunicată

hotărârea.

Cererea de revizuire

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

2928/1/2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 19 noiembrie 2014.

La data de 3

noiembrie 2014, I.E.F. și-a precizat și motivat calea de atac exercitată

împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție Secția I civilă ca fiind contestație în anulare și nu revizuire.

Invocând în drept

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul I.E.F. a susținut că

hotărârea pronunțată este rezultatul unei grave erori materiale deoarece a fost

constatată nulitatea recursului deși prin cererea de recurs a indicat expres

motive care puteau fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Contestatorul a

susținut că eroarea instanței este aceea de a confunda o eventuală netemeinicie

a motivelor (care, în urma analizei lor ar putea determina o soluție de

respingere a recursului, ca nefondat) cu lipsa de facto a acestor motive (care

ar fi făcut inutila cercetarea recursului și ar fi atras, într-adevăr, soluția

de anulare a acestuia).

A arătat că instanța

de recurs și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 306 C. proc. civ. dar

acest text de lege se aplică în situația în care motivele de recurs lipsesc, nu

când acestea exista (chiar netemeinice fiind), în speță instanța confundând

eventualitatea netemeiniciei motivelor de recurs cu chiar lipsa acestora.

A mai susținut că

este notabilă situația de confuzie a instanței, care, invocând o chestiune

prealabila, refuză deopotrivă soluționarea cu prioritate a chestiunii, precum

și să o unească cu fondul.

La termenul din 19

noiembrie 2014, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea contestației în

anulare din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele prevăzute

de art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare

va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Prin Decizia nr. 2146

din 09 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul

declarat de reclamanții I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F.,

R.E. și B.A. împotriva Deciziei nr. 91C din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Constanța, secția I civilă, pronunțată într-o acțiune în revendicare.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că reclamanții, în dezvoltarea

motivelor de recurs, nu au formulat veritabile critici de nelegalitate, care să

poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de modificare ori de casare

prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., care să poată constitui obiect

de analiză în recurs și nici nu au fost decelate motive de ordine publică ce

s-ar fi impus a fi invocate din oficiu de instanță.

Instanța de recurs a

reținut că, în ipoteza în care au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal, (când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii), recurenții erau datori să argumenteze rațiunea

pentru care consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și să

indice în mod expres care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate în

mod greșit, or aceștia nu s-au conformat acestor exigențe legale.

Instanța de recurs a

reținut că indicarea ca temei juridic a art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate

fi apreciată decât ca o întemeiere formală a recursului pe aceste dispoziții,

câtă vreme acest motiv nu este dezvoltat și nu se susține de către recurenți,

în baza unei argumentații juridice, o interpretare greșită a actului juridic

dedus judecății, ci se invocă, în esență, o interpretare greșită a probelor

administrate în cauză, ce constituie o chestiune de fapt care excede

controlului de legalitate pe care îl poate exercita instanța de recurs.

În ceea ce privește

indicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța de recurs a constatat, de

asemenea, că nici acestui temei juridic nu îi este circumscrisă nicio

argumentație juridică, interogațiile retorice sau limbajul ireverențios la

adresa instanței de apel neputând substitui motivele de drept pe care ar trebui

fondat un recurs, în cauză, instanța de apel expunând argumentele de fapt și de

drept ce au stat la baza adoptării hotărârii pronunțate.

Pentru considerentele

expuse, instanța de recurs a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 306 alin. (1) C. proc. civ. deoarece, în cazul imposibilității încadrării

motivelor dezvoltate de parte într-unul din motivele prevăzute expres și

exhaustiv de art. 304 C. proc. civ., se aplică sancțiunea nulității recursului,

întrucât nu orice nemulțumire a părții poate duce la modificarea ori casarea

hotărârii recurate.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. - invocat de contestator ca temei de drept

-, contestația în anulare specială poate fi promovată în două situații: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În jurisprudență au

fost considerate greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. teza I respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită a

recursului ca netimbrat sau ca declarat de un mandatar fără calitate.

Greșelile la care se

referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecății,

care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau

confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi

neobservarea faptului că la dosar există chitanța de plată a taxei de timbru,

ori recipisa de expediere a recursului prin poștă, înăuntrul termenului legal

ori dovada că a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, respectiv

greșeli cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

Totodată, arătând că

hotărârea instanței de recurs poate fi retractată când instanța "a omis

din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare", textul art. 318 teza II C. proc. civ. are în vedere acele

situații în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunțiativă, fie

prin dezvoltarea criticilor, a înțeles să invoce mai multe din motivele de

recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar

instanța, din greșeală, a analizat doar parte dintre acestea.

În atare situație,

partea este îndreptățită ca, pe calea contestației în anulare, să obțină

răspuns și la motivul/motivele de casare ori de modificare pe care instanța de

recurs a omis a le examina prin decizia pronunțată.

Contestația în

anulare specială este o cale de retractare și nicidecum o cale de reformare a

unei decizii irevocabile, pronunțată de o instanță de judecată, ceea ce

înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a

"provoca" rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune

în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul

"omisiunii" unora dintre motivele de recurs sau al invocării unor

greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la

dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății,

respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor

dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

În speță,

contestatorul a reproșat instanței de recurs că a constatat nulitatea

recursului și că a făcut o aplicare greșită a art. 306 C. proc. civ. în

condițiile în care motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi

încadrate, în opinia sa, în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. precum și că

instanța s-ar fi aflat într-o situație de confuzie atunci când, invocând o

chestiune prealabilă, "a refuzat deopotrivă soluționarea cu prioritate a

chestiunii, precum și să o unească cu fondul."

Or, având în vedere

temeiurile expuse, rezultă cu evidență că, în exercitarea căii de atac a

contestației în anulare, prin criticile formulate, contestatorul nu vizează

greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., așa cum neîntemeiat

susține, ci vizează elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să

privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de

către instanța de recurs aspectelor pricinii, respectiv greșeli de judecată.

Astfel, dacă instanța

învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele

contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o

veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă

convertită într-un recurs la recurs.

În cauză nu sunt

incidente nici dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. deoarece acest

text de lege reglementează ipoteza în care instanța a omis, din greșeală, să

examineze vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. invocat de

partea care a declarat recurs, or, în speță, instanța de recurs a constatat că

nu poate exercita controlul de nelegalitate al deciziei instanței de apel

deoarece criticile formulate de recurenți nu se pot încadra în niciunul din

motivele de nelegalitate, limitativ și expres prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Cum criticile

formulate de contestator nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de

art. 318 C. proc. civ. care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații

decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, față de temeiurile care

preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.E.F.

împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN