ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 644/2015

Asupra contestației în anulare de față, constată:

Prin Decizia nr.

3312 din 26 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestalorul

l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a aceleiași instanțe,

aceasta din urmă fiind pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență,

eă deși inițial, la data de 8 august 2014, l.E.F. a formulat cerere de

revizuire a Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010, ulterior, la data de 3

noiembrie 2014, l.E.F. și-a precizat și motivat calea de atac exercitată

împotriva deciziei mai sus menționate a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

ca fiind contestație în anulare și, nu revizuire, invocând în drept prevederile

art. 318 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată este rezultatul unei

grave erori materiale, deoarece a fost constatată nulitatea recursului, deși

prin cererea de recurs au fost indicate expres, motive care puteau fi încadrate

în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

A mai reținut instanța că, prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie

2014 pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanții

l.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. și B.A. împotriva Deciziei

nr. 91/C din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă,

pronunțată într-o acțiune în revendicare.

S-a stabilit că, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. -

invocate de contestator ca temei de drept- sunt incidente în două situații:

când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeala să cerceteze vreunul din motivele de casare.

S-a menționat că, greșelile la care se referă art. 318 C.

proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecății, care trebuie să fie

evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor

elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi: neobservarea

faptului că la dosar există chitanța de plată a taxei de timbru, ori recipisa de

expediere a recursului prin poștă, înăuntrul termenului legal, sau dovada că a

fost formulat de o persoană îndreptățită a-1 declara, respectiv greșeli eu

caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

Totodată, arătând că hotărârea instanței de recurs poate fi

retractată când instanța „a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare", instanța a reținut în motivarea

deciziei că, textul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere acele

situații în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunțiativă, fie

prin dezvoltarea criticilor, a înțeles să invoce mai multe din motivele de

recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 din același cod, iar

instanța, din greșeală, a analizat doar o parte dintre acestea.

În speță, însă, contestatorul I.E.F. a reproșat

instanței de recurs, că a constatat nulitatea recursului și că a făcut o

aplicare greșită a art. 306 C. proc. civ., în condițiile în care, motivele

invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în

dispozițiile art. 304 din cod, precum și că instanța s-ar fi aflai într-o

situație de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, „a refuzat

deopotrivă soluționarea cu prioritate a chestiunii, precum și să o unească cu

fondul."

Instanța supremă a apreciat că, în cauză nu sunt incidente

nici dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., deoarece acest îext de

lege reglementează ipoteza în care instanța a omis, din greșeală, să examineze

vreunul din motivele prevăzute de art. 304 din același cod, invocat de partea

care a declarat recurs, or, în cazul concret analizat, instanța de recurs a

constatat că nu poate exercita controlul de nelegalitate al deciziei instanței

de apel, întrucât criticile formulate de recurenți, nu pot fi încadrate în

niciunul din motivele de nelegalitate, limitativ și expres prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Jmtiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare, O.F.

solicitând anularea deciziei sus menționate și rejudecarea contestației, deoarece

în Dosarul nr. 2928/1/2014, instanța, atunci când a dispus comunicare motivelor

contestației în anulare, a dispus citarea acesteia, la domiciliul

contestatorului, iară ca procedura de citare să fie legal îndeplinită.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 317 pct.

1 din același cod și a precizat, că în pricina ce a format obiectul Dosarului

nr. 4379/88/2010 al instanței supreme (în care prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie

2014) s-a constatat nul recursul declarat de aceasta împreună cu contestatoml

ilicea E.F. și alții a avut aceeași poziție procesuală cu acesta din urmă și a

fost legai citată la I.E.F., întrucât și-a indicat domiciliul procesual la

acesta.

Contestația în anulare va fi respinsă, ca lipsită de

interes pentru considerentele ce succed:

Contestația în anulare este reglementată de legiuitor ca o

cale extraordinară de retractare deschisă părții, strict pentru motivele

determinate de prevederile art. 317 (necompetență sau lipsă de procedură) și art.

318 (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

În speță, contestatoarea a invocat motivul stipulat de

dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează contestația în

anulare de drept comun, referitoare la neiegala citare a acesteia, susținând că

instanța care a soluționat contestația în anulare, ar fi judecat pricina cu

lipsă de procedură.

Prin decizia atacată cu prezenta contestație în

anulare, aceeași cale extraordinară de atac de retractare a fost respinsă, în Dosarul

nr. 2928/1/2014, iar contestația în anulare a fost formulată de I.E.F., și nu

de contestatoarea O.F., căreia, în dosarul sus menționat nu i s-a produs vreo

vătămare, întrucât aceasta nu declarat calea de atac în Dosarul nr. 2928/1/2014,

așa încât contestația în anulare ce formează obiectul Dosarului nr. 57/1/2015

este lipsită de interes.

Este de observat că, în Dosarul nr. 2928/1/2014

singurul contestator este I.E.F., contestația în anulare demarată de acesta nefiind

însușită de O.F., situație care nu poate produce efecte vizând vătămarea

vreunui interes procesual al acesteia din dosarul sus indicat. Ca atare,

demersul judiciar al contestație în anulare ce formează obiectul litigiului nr.

57/1/2015 nu poate produce nicio vătămare contestatoarei O.F., care nu a

declarat prima contestație în anulare în Dosarul nr. 2928/1/2014.

Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât,

potrivit susținerilor contestatoarei O.F., aceasta a indicat domiciliul ales al

Iui I.E.F. pentru a fi citată (mai puțin în recurs).

Or, în recursul pronunțat ca fiind nul, prin Decizia

nr. 2146 din 26 noiembrie 2014 O.F. nu a indicat vreun alt domiciliu pentru a

fi citată și nici nu a atacat soluția prin care s-a constatat nul recursul, așa

încât, procedura de citare și comunicare a actelor de procedură către I.F.E. (singurul

care a atacat hotărârea din recurs) a rămas necontestată de către O.F., care nu

poate invoca această neregularilate procedurala, conform art. 317 alin. (1) C.

proc. civ. de la 1865.

Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va

respinge contestația în anulare ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsită de interes contestația în anulare

formulată de contestaloarea O.F. împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.