ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 644/2015

Asupra contestației în anulare de față, constată: Prin Decizia nr. 3312 din 26 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestalorul l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a aceleiași instanțe, aceasta din urmă fiind pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010. Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, eă deși inițial, la data de 8 august 2014, l.E.F. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010, ulterior, la data de 3 noiembrie 2014, l.E.F. și-a precizat și motivat calea de atac exercitată împotriva deciziei mai sus menționate a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca fiind contestație în anulare și, nu revizuire, invocând în drept prevederile art. 318 C. proc.

civ., în sensul că hotărârea pronunțată este rezultatul unei grave erori materiale, deoarece a fost constatată nulitatea recursului, deși prin cererea de recurs au fost indicate expres, motive care puteau fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. A mai reținut instanța că, prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanții l.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. și B.A. împotriva Deciziei nr. 91/C din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, pronunțată într-o acțiune în revendicare. S-a stabilit că, dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. - invocate de contestator ca temei de drept- sunt incidente în două situații: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul din motivele de casare. S-a menționat că, greșelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi: neobservarea faptului că la dosar există chitanța de plată a taxei de timbru, ori recipisa de expediere a recursului prin poștă, înăuntrul termenului legal, sau dovada că a fost formulat de o persoană îndreptățită a-1 declara, respectiv greșeli eu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

Totodată, arătând că hotărârea instanței de recurs poate fi retractată când instanța „a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", instanța a reținut în motivarea deciziei că, textul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere acele situații în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunțiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înțeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 din același cod, iar instanța, din greșeală, a analizat doar o parte dintre acestea. În speță, însă, contestatorul I.E.F. a reproșat instanței de recurs, că a constatat nulitatea recursului și că a făcut o aplicare greșită a art. 306 C. proc.

civ., în condițiile în care, motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în dispozițiile art. 304 din cod, precum și că instanța s-ar fi aflai într-o situație de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, „a refuzat deopotrivă soluționarea cu prioritate a chestiunii, precum și să o unească cu fondul." Instanța supremă a apreciat că, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., deoarece acest îext de lege reglementează ipoteza în care instanța a omis, din greșeală, să examineze vreunul din motivele prevăzute de art. 304 din același cod, invocat de partea care a declarat recurs, or, în cazul concret analizat, instanța de recurs a constatat că nu poate exercita controlul de nelegalitate al deciziei instanței de apel, întrucât criticile formulate de recurenți, nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate, limitativ și expres prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Jmtiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare, O.F. solicitând anularea deciziei sus menționate și rejudecarea contestației, deoarece în Dosarul nr. 2928/1/2014, instanța, atunci când a dispus comunicare motivelor contestației în anulare, a dispus citarea acesteia, la domiciliul contestatorului, iară ca procedura de citare să fie legal îndeplinită. În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 317 pct. 1 din același cod și a precizat, că în pricina ce a format obiectul Dosarului nr. 4379/88/2010 al instanței supreme (în care prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie 2014) s-a constatat nul recursul declarat de aceasta împreună cu contestatoml ilicea E.F.

și alții a avut aceeași poziție procesuală cu acesta din urmă și a fost legai citată la I.E.F., întrucât și-a indicat domiciliul procesual la acesta. Contestația în anulare va fi respinsă, ca lipsită de interes pentru considerentele ce succed: Contestația în anulare este reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de retractare deschisă părții, strict pentru motivele determinate de prevederile art. 317 (necompetență sau lipsă de procedură) și art. 318 (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs). În speță, contestatoarea a invocat motivul stipulat de dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează contestația în anulare de drept comun, referitoare la neiegala citare a acesteia, susținând că instanța care a soluționat contestația în anulare, ar fi judecat pricina cu lipsă de procedură.

Prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, aceeași cale extraordinară de atac de retractare a fost respinsă, în Dosarul nr. 2928/1/2014, iar contestația în anulare a fost formulată de I.E.F., și nu de contestatoarea O.F., căreia, în dosarul sus menționat nu i s-a produs vreo vătămare, întrucât aceasta nu declarat calea de atac în Dosarul nr. 2928/1/2014, așa încât contestația în anulare ce formează obiectul Dosarului nr. 57/1/2015 este lipsită de interes. Este de observat că, în Dosarul nr. 2928/1/2014 singurul contestator este I.E.F., contestația în anulare demarată de acesta nefiind însușită de O.F., situație care nu poate produce efecte vizând vătămarea vreunui interes procesual al acesteia din dosarul sus indicat.

Ca atare, demersul judiciar al contestație în anulare ce formează obiectul litigiului nr. 57/1/2015 nu poate produce nicio vătămare contestatoarei O.F., care nu a declarat prima contestație în anulare în Dosarul nr. 2928/1/2014. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât, potrivit susținerilor contestatoarei O.F., aceasta a indicat domiciliul ales al Iui I.E.F. pentru a fi citată (mai puțin în recurs). Or, în recursul pronunțat ca fiind nul, prin Decizia nr. 2146 din 26 noiembrie 2014 O.F. nu a indicat vreun alt domiciliu pentru a fi citată și nici nu a atacat soluția prin care s-a constatat nul recursul, așa încât, procedura de citare și comunicare a actelor de procedură către I.F.E.

(singurul care a atacat hotărârea din recurs) a rămas necontestată de către O.F., care nu poate invoca această neregularilate procedurala, conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865. Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca lipsită de interes contestația în anulare formulată de contestaloarea O.F. împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.