ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2630 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2383 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/4/2012, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând cu prioritate excepția tardivității prezentului recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, fiind de prisos analizarea motivelor de recurs.
Conform dispozițiilor art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunțare ori de la comunicare".
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată la data de 16 iulie 2015 iar cererea de recurs a fost expediată prin poștă la data de 07.08.2015, cu depășirea termenului de 15 zile de comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 și 102 din C. proc. civ.
Văzând dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 și 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Cum, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță, Înalta Curte, în raport de cele mai sus reținute, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 2630 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2016.
Procesat de GGC - CL