ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2016/2023

Ședința publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 12 aprilie 2019, petentul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare nr. x, încheiat în sectorul 5.

Prin sentința civilă nr. 3485 din 17 iulie 2020, Judecătora Sectorului 5 București a respins excepția tardivității ca neîntemeiată, a admis plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră și a constatat că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare nr. x din data de 13 ianuarie 2016.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 829 din 12 martie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de apelantul-petent A., ca neîntemeiate și a respins ambele apeluri declarate împotriva sentinței civile nr. 3485 din data de 17 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, ca nefondate în cauza privind pe apelanta-intimată Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, în contradictoriu cu intimatul-apelant A..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-petent A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 și 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1821 din 05 iulie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins recursul formulat de recurentul-apelant-petent A. împotriva deciziei civile nr. 829/12.03.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a Contencios Admninistrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-apelantă - pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, ca inadmisibil.

La data de 08 iulie 2022 și la data de 17 august 2022 recurentul-apelant-petent A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1821 din 05 iulie 2022 și motive de completare-lămurire a aceleiași hotărâri.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus comunicarea către intimata-apelantă - pârâtă DGPMB-Brigada Rutieră a unei copii a înscrisurilor transmise prin fax în cursul acestei zile de partea adversă și a pus în vedere acesteia să formuleze și să depună la dosarul cauzei un punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate, precum și amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în Camera de Consiliu, pentru când se vor cita părțile.

Împotriva încheierii din 20 octombrie 2022, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., în temeiul dispozițiilor art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile din C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Art. 466 alin. (4) C. proc. civ. statuează că: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.", iar conform art. 494 C. proc. civ., "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

Așadar, încheierile premergătoare – fie că sunt preparatorii, fie că sunt interlocutorii, potrivit distincțiilor de la art. 235 C. proc. civ. – pot fi atacate cu recurs înainte de desesizarea instanței prin hotărârea finală numai dacă legea prevede în mod expres această posibilitate. În absența unei astfel de dispoziții a legii, ele nu pot fi criticate prin recurs decât odată cu fondul. Prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de judecată odată cu fondul se asigură o judecată fluentă și în condiții de celeritate, părțile putându-și exercita drepturile procesuale atât cu prilejul judecării în fond a cauzei, cât și al soluționării căilor de atac. Prin această măsură, legiuitorul a urmărit să împiedice prelungirea excesivă a duratei procesului și, totodată, să contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că, încheierea din 20 octombrie 2022, obiect al recursului pendinte, prin care Curtea de Apel București a dispus amânarea cauzei în vederea comunicării către partea adversă a unei copii a înscrisurilor transmise prin fax în cursul aceleiași zile de către A. și a pus în vedere acesteia să formuleze și să depună la dosarul cauzei un punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, deoarece aceasta nu putea fi atacată cu această cale de atac, nefiind existente prevederi legale în acest sens.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe cale separată, în respectarea principiului legalității căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.