ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată la data de 03.04.2019, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 164/16.01.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, de respingere ca inadmisibil a recursului promovat în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, apreciind că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală.

2. Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 547 din 12 septembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 164/16.01.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca tardivă. 3. Recursul exercitat în cauză și apărările formulate Împotriva deciziei a declarat recurs A., acesta apreciind că instanțele de fond, apel, recurs și revizuire au soluționat greșit cauza sa, privind anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/5.02.2015.

Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. 4. Considerentele și soluția instanței de recurs În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, A. a atacat cu recurs decizia Curții de Apel București nr. 547 din 12 septembrie 2019, prin care a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 164/16.01.2019 pronunțate în dosarul nr. x/2017, dispozitivul acestei decizii conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă. Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curții de apel nu poate face obiectul unui alt recurs, având caracter definitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția inadmisibilității căii de atac invocată de intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București. Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 547 din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2022.