ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5767/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, secția 10 Poliție și B., obligarea acestora să îi comunice informațiile solicitate și fixarea unui termen în acest sens și actul cerut.

Prin sentința civilă nr. 7279/04.12.2017, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei ca tardiv formulată, sentință atacată cu apel de către reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 122 din 22 noiembrie 2018, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 7297/04.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs apelanta A., solicitând admiterea căii de atac exercitate.

Prin întâmpinări, intimații Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și B. au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, conform art. 247 și 457 din C. proc. civ., precum și a art. 22 din Legea nr. 544/2001, iar în subsidiar au invocat excepția nulității recursului raportat la art. 487 alin. (1) și art. 489 din același cod.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (...)".

În temeiul art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu poartă semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia introducerii oricărui demers judiciar, inserate în art. 148 din C. proc. civ., în conformitate cu care orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni esențiale, și semnătura.

Dispozițiile art. 194 lit. f) din C. proc. civ. prevăd aceeași obligație.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)."

Prin urmare, semnătura, având rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului semnat, trebuie să fie olografă și nicidecum dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În cauză, se constată că recurenta a depus la dosar cererea de recurs transmisă prin fax purtând semnătura sa, semnătură care, datorită modalității de depunere, se regăsește în forma imprimată, neidentificându-se un exemplar original al respectivei cereri.

Deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar cererea de recurs semnată olograf în original, pentru termenul de judecată din 21.11.2019, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, în consecință, nefiind îndeplinită această cerință de formă, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin raportare la prevederile menționate, referitoare la sancțiunea aplicată în cazul nesemnării cererii de chemare în judecată, se reține și faptul că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 ianuarie 2018, s-a stabilit următoarea soluție de principiu: "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea (de recurs) exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii (de recurs)".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută în mod expres de art. 486 alin. (3) raportat la art. 196 alin. (1) din C. proc. civ. și va anula recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de apelanta A. împotriva Deciziei nr. 122 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2019.