ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 227 pronunțată la data de 26.01.2023 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1348/16.04.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Serviciul Juridic, ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 227 pronunțate la data de 26.01.2023 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 a declarat apel contestatoarea A. solicitând anularea hotărârii civile nr. 227/2023 și, în rejudecare, să se anuleze procesul-verbal de contravenție.

La data de 07.07.2023, apelanta a depus completare la cererea de apel, prin care a arătat că hotărârea pronunțată într-o cauză având ca obiect contestație în anulare poate fi supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată inițial, dar și cele date în ultimă instanță conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 7 din 4 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității apelului invocată de către intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Serviciul Juridic.

S-a respins apelul formulat de apelanta-contestatoare A., împotriva sentinței civile nr. 227/26.01.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Serviciul Juridic, ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că partea nu are deschisă calea de atac a apelului în situația dedusă judecății, decizia civilă nr. 227/26.01.2023 fiind definitivă, pronunțată într-o cale extraordinară de atac, neputând fi atacată cu apel.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se desființeze hotărârea judecătorească definitivă și să dispună reluarea judecării cauzei, cu luarea în considerare a unor elemente care nu au fost avute în vedere in cadrul primei judecăți.

Intimata - pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce privește admisibilitatea căii de ataca a arătat că potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru motivele în continuare expuse.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:

"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României).

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata, cât și sub aspectul competenței instanței.

În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Totodată, art. 483 din același Cod prevede că sunt supuse recursului "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.(...)", iar prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Reține Înalta Curte că recurenta - reclamantă a sesizat instanțele cu o plângere contravențională, iar prin sentința civilă nr. 6874/28.10.2020 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională depusă de către petenta A. cu privire la procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x/29.06.2020.

La data de 15.01.2021 petenta a declarat apel împotriva acestei sentințe, apel respins ca nefondat de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 1348/16.04.2021, decizie definitivă conform dispozițiilor 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Împotriva deciziei civile nr. 1348/16.04.2021 pronunțate în apel reclamanta A. a formulat contestație în anulare în 07.04.2022, cerere respinsă ca nefondată de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 227/26.01.2023.

Această din urmă decizie a fost atacată cu apel de către petentă la data de 10.04.2023, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel București, care prin decizia civilă nr. 7 din 4 iunie 2024 respins apelul ca inadmisibil, soluția fiind atacată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În verificarea admisibilității prezentei căi de atac, Înalta Curte, constată, observând dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. potrivit cărora Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, coroborate și cu cele ale art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora în materie contravențională sunt reglementate doar două faze procesuale, că hotărârea pronunțată de Tribunalul București în soluționarea contestației în anulare este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului și, implicit, nici hotărârea curții de apel nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei decizii definitive, care la rândul acesteia a fost pronunțată într-o cale de atac neprevăzută de lege.

Instanța, în demersul ei vizând aflarea adevărului, în primul rând, soluționează litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Mai amintește Înalta Curte că dispozițiile speciale care reglementează regimul juridic al contravenției au fost verificate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 240/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, reținându-se că "prin reglementarea unei singure căi de atac - cea a apelului - împotriva hotărârilor prin care se soluționează plângerile contravenționale, deci a dublului grad de jurisdicție în materie contravențională, nu se încalcă dispozițiile constituționale și nici cele ale actelor internaționale invocate, de vreme ce părțile beneficiază pe tot parcursul soluționării plângerii și al soluționării apelului de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil și a dreptului la apărare".

În concluzie, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus arătate, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 457 din C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 7 din 4 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.