ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 13.07.2021 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, secția civilă, reclamantul A. a contestat procesului-verbal de contravenție nr. x/11.07.2021, emis de intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - DGP a Municipiului București, solicitând anularea acestuia.

Prin sentința nr. 445 din 04.02.2022, Judecătoria Giurgiu, secția civilă a admis în parte plângerea contravențională formulată de către reclamant și a anulat parțial procesul-verbal de contravenție nr. x/11.07.2021, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 580 RON cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor din procesul-verbal.

Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel atât apelantul-reclamant A., cât și apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție al Poliției Române.

Prin decizia civilă nr. 388/07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis apelul formulat de Inspectoratul de Poliție al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 445/04.02.2022, pe care a desființat-o și rejudecând, a respins, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de intimatul apelant A. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/11.07.2021; a menținut procesul-verbal de contravenție atacat, ca legal și temeinic; a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul intimat A. împotriva aceleiași sentințe și a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului Inspectoratul de Poliție al Poliției Române la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei de mai sus a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă sub nr. x/2022, iar prin decizia nr. 512/CAF din 11.10.2022, cererea de revizuire a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.12.2022, iar prin decizia civilă nr. 2035/04.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul ca inadmisibil, reținând că hotărârea recurată nu este supusă căii de atac a recursului.

Împotriva deciziei civile nr. 2035/04.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023.

Prin decizia nr. 201 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația în anulare formulată de către contestatorul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2035/04.10.2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 201 din 31 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cererii.

Prin decizia nr. 4908 din 30 octombrie 2024 pronunatață de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 s-a respins recursul declarat de recurentul de A. împotriva deciziei nr. 201 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei 4908 din 30 octombrie 2024 pronunatață de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023.

După o amplă prezentare a situației de fapt, contestatorul apreciază că în privința deciziei pronunțate de instanța de recurs sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care se impune admiterea prezentei contestații în anulare așa cum a fost formulată.

Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;[...]"

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Cât privește prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., se constată că decizia în cauză nu se circumscrie ipotezei prevăzută de acest text legal, întrucât nu se poate identifica o omisiune a instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate în termen.

Înalta Curte reține că prin cercetarea motivelor de casare se înțelege analiza motivelor de casare astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanței de recurs de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurent, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege. Neexaminarea tuturor argumentelor invocate în susținerea unui motiv de casare sau gruparea argumentelor pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun, nu poate fi considerată omisiune de a cerceta respectivul motiv de casare.

În cauză, se constată că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant, în considerentele deciziei fiind prezentate argumentele care au fundamentat soluția de respingere a recursului.

În plus, se reține că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a înțeles să răspundă acestuia.

Întreaga argumentare a contestatorului conduce la concluzia că se tinde la reformarea soluției printr-o rediscutare a cauzei, inclusiv a motivelor cererii de recurs, contrar dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care nu urmăresc să deschidă părții calea rejudecării recursului.

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, cum obiectul contestației nu poate fi extins prin analogie la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4908 din 30 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.