ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4843/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 15021 din 21 decembrie 2018, Judecătoria a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, admiterea plângerii împotriva Procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.

Prin Decizia nr. 1983 din 16 mai 2019, îndreptată material prin încheierea pronunțată la data de 14 mai 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de A., ca nefondat.

Prin Decizia nr. 1794 din 23 septembrie 2021, Curtea a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1983 din 16 mai 2019, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare la data de 19.10.2021, întemeiată pe art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

Prin Decizia nr. 728 din 23 martie 2022, Curtea a respins contestația în anulare privind pe contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1794/23.09.2021, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire.

În susținerea cererii, revizuentul a susținut că decizia pronunțată în contestația în anulare este în contradicție cu Decizia nr. 483/2015 a Curții Constituționale și cu alte decizii ale altor curți de apel.

Instanța de recurs nu a analizat solicitarea prin care a uzitat de prima cale extraordinară de atac, iar prin decizia pronunțată instanța a admis că s-a făcut o eroare judiciară gravă prin încălcarea atribuțiilor obligatorii ce îi revin prin Decizia nr. 483/2015 a Curții Constituționale.

Prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt strict și limitative și prin acestea pot fi atacate deciziile definitive fără drept de cale de atac.

În motivarea hotărârii nr. 728/2022, instanța a reținut că lipsa analizării motivului de casare invocat nu s-a datorat omisiunii instanței de recurs, ci împrejurării că recursul a fost soluționat prin admiterea excepției de inadmisibilitate a căii de atac. Ceea ce a consemnat instanța este complet eronat și neadevărat, deoarece instanța de recurs, pe lângă faptul că a omis cu rea-voință să analizeze dacă sunt încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nu a dorit să verifice cererea, deși acesta a fost motivul solicitării de recurs.

Acest aspect este strict și limitativ prin care se pot exercita căi extraordinare de atac la deciziile definitive fără drept de recurs, iar inadmisibilitatea pe care a admis-o instanța de recurs este alta față de cea cerută de intimată. Instanța de recurs a uzitat de art. 32 din O.U.G. nr. 2/2001, care nu poate fi motiv de inadmisibilitate, întrucât prevederile acestui articol nu intra în cerințele părții intimate și nu pot produce efecte juridice.

Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Brigada Rutieră a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, apreciind că, din analiza cererii, nu rezultă îndeplinirea niciunui motiv dintre cele prevăzute limitativ în cuprinsul art. 509 C. proc. civ., deși revizuentul a invocat dispozițiile pct. 8.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul A..

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege. Motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate formula cerere de revizuire sunt limitativ determinate și de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situații similare.

Activitatea instanței învestite cu această cale extraordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de revizent,

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.

Instanța competentă să se pronunțe asupra acestui motiv de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile anterior menționate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă.

Se reține, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Aceste condiții de admisibilitate nu pot fi însă verificate în prezenta cauză, întrucât Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 a Curții Constituționale, în raport cu care se invocă așa-zisa contrarietate a Deciziei nr. 728 din 23 martie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu este o decizie judecătorească (a unei instanțe de contencios administrativ și fiscal), neputându-se vorbi, în consecință, nici de identitate de părți, obiect sau cauză.

Potrivit art. 146 alin. (1) lit. d) din Constituția Romaniei, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanjțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial".

Sesizarea Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea unor dispoziții legale reprezintă un mijloc juridic de restabilire a stării de legalitate, iar scopul pronunțării deciziilor instanței de contencios constituționale este, în mod evident, diferit de rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. anterior enunțată.

De asemenea, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se poate pronunța doar asupra "excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecatorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei".

În acest context, nu este admisibilă invocarea contrarietății de hotărâri și încălcarea autorității de lucru judecat a unei decizii a Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal în raport cu o decizie a Curții Constituționale, întrucât aceste hotărâri soluționează situații juridice distincte și produc efecte juridice diferite.

Prin urmare, întrucât motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu vizează pretinsa contrarietate dintre o hotărâre judecătorească definitivă și o decizie pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, Înalta Curte nu poate analiza îndeplinirea condițiilor revizuirii din perspectiva acestui motiv.

De altfel, Înalta Curte observă că revizuentul expune o interpretare proprie a dispozițiilor legale pretins a fi încălcate de instanțele ce i-au soluționat cauza, interpretare trunchiată și care nu poate fi avută în vedere. În concret, este nemulțumit de modul în care i-a fost soluționată cererea de către instanța de fond și de instanțele de control judiciar și încearcă a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 728 din 23 martie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.