ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.02.2019, sub numărul x/2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București a solicitat în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,P., Q., R., S., T., U., V., W. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a sentinței civile nr. 943/16.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curții de Apel București.

În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 943/16.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curții de Apel București s-a admis cererea intimaților din prezenta cerere și a fost obligată să emită actele prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiată intimații la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, treaptă clasă și gradație, începând cu data de 09.04.2015 și a obligat-o să plătească intimaților din prezenta cerere diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de aceștia și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.08.2017, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.

Anterior, prin sentința civilă nr. 4097/27.06.2017 a Tribunalului București, secția a II-a pronunțată în dosarul nr. x/2017 definitivă prin decizia nr. 1194/01.03.2018 a Curții de Apel București, s-a admis cererea intimaților din prezenta cauză și a fost obligată la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea acestora la nivelul maxim al acestor drepturi salariale existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, începând cu data de 09.04.2015 și la plata către intimați a diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 09.04.2015 până la data plății efective.

A susținut că în cadrul dosarului nr. x/2015 nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat și că reclamanții din dosarul nr. x/2015, mai puțin dna. R. și dl. M., au avut calitatea de reclamanți și în dosarul nr. x/2017.

A menționat că a pus în executare sentința civilă nr. 4097/27.06.2017 definitivă prin decizia civilă nr. 1194/01.03.2018, iar încălcarea autorității de lucru judecat prin sentința nr. 943/16.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019, face imposibilă punerea în executare și a acesteia.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 510 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3345 din 18 iunie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2019.

Prin sentința civilă nr. 219 din 23 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, împotriva sentinței nr. 943/2018 pronunțată la data de 16.02.2018 de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Municipiul București Prin Primar General, Primăria Municipiului București Prin Primar General, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 219 din 23 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, revizuenta Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București a declarat recurs.

Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate.

În contextul unei succinte expuneri a situației de fapt și a enunțării dispozițiilor atr. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont de dovezile administrate în dosarul de revizuire și a respins ideea că este vorba despre situația unor hotărârile potrivnice ce apar, de regulă, în situația de litispendență, ca identitate de obiect, părți și cauză.

În opinia sa, situația de dublă sau triplă identitate a unor procese este un accident procedural cu consecințe nedorite, una din ele fiind hotărârile potrivnice, aberație procedurală, o alta fiind costurile ridicate și inutile în sarcina bugetelor entităților publice sau private, în cazul de față bugetul instituției revizuente. În situația de fată, litispendența nu a putut fi prevenită ori împiedicată și a produs efecte până la capăt, având două hotărâri potrivnice, definitive, total sau parțial. Pentru o astfel de situație, legiuitorul a prevăzut o soluție procedurală: revizuirea, posibilă ulterior rămânerii definitive a ambelor hotărâri.

Astfel, a apreciat recurenta că instanța a interpretat în mod greșit prevederile legale în materie, art. 509 pct. 8 C. proc. civ. făcând referire la revizuirea pentru existența de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar pentru stabilirea domeniului de aplicare, acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., articole care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat.

Prin urmare, intră sub protecția autorității de lucru judecat, nu doar dispozitivul hotărârii și considerentele pe care se sprijină acesta, ci și acele considerente care conțin soluții de sine stătătoare și că efectul autorității de lucru judecat este deopotrivă, unul negativ, care împiedică reluarea aceleiași judecăți pe temeiul aceleiași acțiuni (identitate de părți, obiect, cauză), și unul pozitiv, care presupune că ceea ce a statuat o instanță, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătura cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (sancționându-se nu doar contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între considerentele acestora, atunci când ele conțin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat).

A mai considerat că, în prima situație, a nesocotirii efectului negativ al lucrului judecat, soluția este doar de anulare a ultimei hotărâri conform art. 513 alin. (4), în cea de-a doua situație, a nesocotirii efectului pozitiv, după anularea ultimei hotărâri, cauza trebuie trimisă instanței care, în pronunțarea soluției a nesocotit lucrul anterior judecat, pentru a realiza o nouă judecată, cu respectarea acestuia conform art. 513 alin. (4) coroborat cu art. 5 alin. (3) C. proc. civ., situația fiind similară celei în care instanța de recurs, casând hotărârea atacată, trimite cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se respecta anumite dezlegări în drept.

Prin urmare, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca și consecință anularea celei de a doua hotărâri, aceasta fiind neavenită. Instanța nu va proceda la compararea celor două hotărâri pentru a vedea care este cea corectă, cea dintâi rămânând singura validă juridic.

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Revizuenta Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București a solicitat în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,P., Q., R., S., T., U., V., W. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a sentinței civile nr. 943/16.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curții de Apel București.

Prin sentința recurată, cererea de revizuire a fost respinsă, revizuenta formulând critici din prisma greșitei interpretări a prevederilor legale în materie, invocând, în esență, faptul că art. 509 pct. 8 trebuie coroborat cu art. 430-431 C. proc. civ. cu trimitere la efectul negativ al autorității de lucru judecat (tripla identitate), și la efectul pozitiv - ceea ce a statuat o instanță să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, arătând că în dosarul nr. x/2015 nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat întrucât sentința nr. 4097/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia nr. 1194/2018, ulterior pronunțării sentinței nr. 943/2018, argumente care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, amintește instanța de control judiciar că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii.

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că pentru incidența acestui motiv pentru îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri potrivnice, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași părți, același obiect, aceeași cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 4097/27.06.2017 a Tribunalului București, secția a II-a pronunțată în dosarul nr. x/2017 definitivă prin decizia nr. 1194/01.03.2018 a Curții de Apel București, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., S., T., U., V., W. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, a obligat pârâta la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanților la nivelul maxim al acestor drepturi salariale existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, începând cu data de 09.04.2015 și la plata către aceștia a diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 09.04.2015 până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 943/16.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., S., T., U., V., W., R. și M. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primar General, Primăria Municipiului București și Direcția Generală de Poliție Locală București, a obligat pârâta Direcția Generală de Poliție Locală București să emită actele prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiată intimații la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, treaptă clasă și gradație, începând cu data de 09.04.2015 și a obligat-o să plătească intimaților din prezenta cerere diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de aceștia și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.02.2017, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.

Așa fiind, rezultă că în cele două cauze s-a stabilit în sarcina revizuentei Direcția Generală Poliție Locală și Control a Municipiului București obligația de a acorda intimaților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., S., T., U., V., W., drepturi salariale la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, începând cu data de 09.04.2015 și de a plăti acestora diferențele salariale rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.02.2017.

Or din interpretarea dispozițiilor legale antereferite rezultă că hotărârile în privința cărora sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. trebuie să fie potrivnice, în cauză nefiind îndeplinită această cerință, întrucât, în limitele anterior reținute, deși cele două cauze îndeplinesc condiția triplei identități, respectiv același părți, obiect și cauză, totuși hotărârile pronunțate nu sunt potrivnice, ci sunt concordante (cuprind aceeași soluție), astfel încât nu se impune anularea celei de a doua hotărâri respectiv a sentinței civilă nr. 943/16.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curții de Apel București în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind nefondată din această perspectivă, astfel cum în mod judicios a concluzionat judecătorul fondului, susținerile din memoriul de recurs prin care se expune interpretarea proprie din punct de vedere teoretic a reglementarii de la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și prin care este afirmată existența în cauză, contrar evidenței, a unor hotărârilor potrivnice fiind lipsite de suport.

Dincolo de aceste aspecte, în privința intimaților R. și M., Municipiul București și Primăria Municipiului București, instanța de control judiciar constată că nu este îndeplinită nici cerința identității de părți, întrucât cei doi intimați nu au avut calitatea de reclamanți și în dosarul nr. x/2017, iar Municipiul București și Primăria Municipiului București nu au avut calitatea de pârâți în dosarul x/2017

Totodată, în privința perioadei ulterioare datei de 01.02.2017, nu este îndeplinită nici cerința identității de obiect, întrucât pentru această perioada nu s-au stabilit obligații în sarcina revizuentei decât în cadrul dosarului nr. x/2017

Nici în privința dobânzii legale nu se poate reține caracterul fondat al cererii de revizuire, în condițiile în care nu este îndeplinită nici cerința identității de obiect întrucât dobânda legală nu a fost acordată decât în cadrul dosarului nr. x/2017

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de revizuenta Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 219 din 23 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.