ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, obligarea pârâtului să emită actele de recalculare a salariului de baza si sporurilor de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim acordat in cadrul categoriei profesionale, respective familiei ocupaționale, începând cu data de 09.04.2015, pentru fiecare funcție grad/treapta, gradație, vechime in funcție sau in specialitate; obligarea paratului sa plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primate si sumele rezultate in urma recalculării, începând cu 09.042015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legala aferenta, până la data plații efective. Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3963 pronunțată la data de 13 iunie 2018 a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a obligat pârâtul să emită actele de recalculare a salariului de baza si sporurilor de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim acordat in cadrul categoriei profesionale, respective familiei ocupaționale, începând cu data de 09.04.2015, pentru fiecare funcție grad/treapta, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, și până la data de 30.06.2017, inclusiv, a obligat pârâtul sa plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primate si sumele rezultate in urma recalculării, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2017, inclusive, actualizate cu indicele de inflatie, la care se adaugă dobânda legala aferenta, până la data plății efective. Împotriva sentinței civile nr. 3963 pronunțată la 13 iunie 2018 de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cererea fiind înregistrată la data de 3 august 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche-. Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche- a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., la solicitarea intimatului, până la soluționarea sesizării aflate pe rolul ÎCCJ privind dosarul nr. x/2018, ce a format obiect al dosarului nr. x/2019 Dosarul aflat pe rolul ÎCCJ a fost soluționat prin Decizia nr. 51/11.11.2019 publicată în Monitorul Oficial din 30 ianuarie 2020, fără ca părțile să solicite redeschiderea judecății în prezentul dosar. Prin decizia civilă nr. 113 pronunțată la 16.11.2020 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr. 3963/13.06.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Prin contestația în anulare înregistrată la data de 5 ianuarie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, contestatorul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.A.I., să se dispună anularea deciziei civile nr. 113 din data de 16.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Hotărârea primei instanțe Prin decizia nr. 723 din 24 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins contestația în anulare formulată de contestatorul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva deciziei civile nr. 113 din data de 16.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 723 pronunțate la 24 martie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs contestatorul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea contestației în anulare, casarea deciziei de perimare, și pe fond, repunerea cauzei pe rol și trimiterea cauzei spre continuarea judecății. Prin motivele de recurs recurentul-contestator a prezentat istoricul speței și în susținerea căii de atac a susținut următoarele: În mod greșit și fără nu avea în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, întrucât hotărârea civilă nr. 113 din 16.1 1.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. x/2018 ar avea deschisă doar calea de atac a recursului. Precizează că, prin contestația în anulare formulată la data de 05.01.2021, împotriva decizia civilă nr. 113/16.11.2020 dată în dosarul civil nr. x/2018 de către Curtea de Apel București, prin care s-a constatat perimat recursul, au fost dezvoltate criticile de natură procedurală în raport de motivele prevăzute de art. 503, alin. (2), pct. 2) și 3) din C. proc. civ., dezlegarea dată recursului fiind rezultatul unei erori materiale, respectiv instanța de recurs a respins recursul fără a mai cerceta motivul de casare invocat de recurentă în termenul legal. Considerentele ce au condus la atacarea hotărârii civile nr. 113 din data de 16.11.2020 prin care instanța de control judiciar a admis excepția invocată din oficiu și a constatat perimat recursul, au fost rezultatul unei erori materiale în sensul art. 503, alin. (2), pct. 2) din C. proc. civ. Menționează că în dosarul civil nr. x/2018 Curtea de Apel Bacău a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, iar instanța de recurs a suspendat cauza în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea de către instanta supremă a cererii înaintate pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, astfel că actul de procedură trebuia efectuat din oficiu (...), dispoziții obligatorii pentru instanța de recurs în situația în care suntem în prezența unei suspendări facultative reglementată de art. 520 alin. (4) din același act normativ, fiind atributul exclusiv al instanței de recurs de a dispune repunerea pe rol a cauzei. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat prin contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ., reiterează că, prin cererea de recurs a invocat și argumentat în raport de sentința civilă nr. 3963/13.06.2018 pronunțată de Tribunalul București, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din același act normativ - hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Dată fiind soluția instanței prin admiterea în mod greșit a excepției prin care s-a constatat perimată cererea de recurs, în cauză devin incidente prevederile tezei a doua a articolului 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ. Instanța de control judiciar nu a procedat la o motivare circumstanțiată raportat la situația de fapt dedusă prin cererea de recurs, care să aibă în vedere argumentele dezvoltate pe larg atât în cererea de recurs și a răspunsului la întâmpinare sau a notelor de ședință depuse la dosarul cauzei .

Apărări formulate în cauză Intimații prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.A.I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că excepția nulității recursul și recursul sunt nefondate. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește excepția nulității recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimați, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-contestator a formulat critici care se pot fi circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, constată drept neîntemeiate criticile recurenti, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente. Prin decizia atacată cu recurs, în mod corect instanța de fond verificând hotărârea prin prisma prevederilor legale invocate de către contestator, respectiv art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a constatat că acestea nu pot fi aplicate, întrucât decizia împotriva căreia s-a îndreptat cu contestația în anulare nu a fost soluționată pe fond, ci pe cale de excepție, care avea o singură cale extraordinară de atac, recursul. Înalta Curte nu poate reține alegațiile recurentului contestator în sensul că a formulat contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțate în recurs, prin aplicarea prevederilor art. 634 din C. proc. civ. ce stabilesc principiul unicității recursului, întrucât dispozițiile speciale ale art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare, respectiv hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. În realitate, în cazul în speță, prin recursul la contestația în anulare promovat, se tinde în realitate la o nouă judecată a cauzei, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Simplul fapt că recurentul-contestator are un alt punct de vedere decât instanța de care a judecat contestația în anulare, nu constituie un motiv legal și suficient pentru a rejudeca o cauză. Raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod legal instanța de fond a analizat condițiile contestației în anulare în raport de prevederile legale incidente și a faptului că decizia prin care se constată perimată cererea de recurs se atacă cu recurs conform prevederilor art. 421 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În acord cu judecătorul fondului, amintește Înalta Curte că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil/definitiv al hotărârilor judecătorești, conform jurisprudenței CEDO. Procedura de revizuire nu trebuie să reprezinte "un recurs camuflat" al cărui scop să fie obținerea unei noi examinări a cauzei, pentru a nu se încălca principiul securității raporturilor juridice, precum și "dreptul la o instanță" al părților în sensul articolului 6 al Convenției. În același sens, este și jurisprudența constantă a CEDO, potrivit căreia, admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuție o decizie definitivă, printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definite și executorii cu unicul scop de a obține o nouă hotărâre, în privința sa (exemplu: cauzele Șerbănescu împotriva României, Gâgă împotriva României). De asemenea, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente motivele contestației în anulare speciale prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 C. proc. civ., atât timp cât premisa acestor motive este judecarea recursului (admiterea, respingerea sau anularea acestuia); constatarea perimării recursului nu poate fi echivalentă dezlegării acestuia, întrucât prin pronunțarea acestei soluții nu se evaluează judiciar conținutul cererii de recurs, ci pur și simplu, se verifică exclusiv existența perimării, condiții care sunt exterioare conținutului cererii de recurs. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.