ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române, au solicitat:

- obligarea pârâtului să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al funcției ocupate și al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 9 aprilie 2015 și pentru viitor, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alineatele (l1) și (l2) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, modificat și prin O.U.G. nr. 43/2016, și art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 și Decizia ICCJ nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016;

- obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 5044 din 9 iulie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamanților membri de sindicat. Având în vedere că sindicatul a introdus cererea în numele membrilor de sindicat, iar domiciliul acestora este în județul Hunedoara, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul Hunedoara este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 septembrie 2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1304 din 31 octombrie 2019, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale absolută, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Totodată, a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data introducerii cererii, întrucât aceasta a fost formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrilor de sindicat menționați în cerere.

Totodată, a avut în vedere Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia organizațiile sindicale au calitate procesuală în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În concluzie, a apreciat că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., are calitate procesuală activă, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană juridică de drept privat introducând acțiunea la instanța competentă din punct de vedere teritorial, de la sediul său, respectiv Tribunalul București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În raport cu obiectul dedus judecății și împrejurarea că reclamanții fac parte din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române), Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de aceștia se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcționarului public.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acțiunii (24 mai 2019), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru aceste "alte situații" există dispoziții legale exprese.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Din actele dosarului, rezultă că reclamanții domiciliază în județul Hunedoara și că acțiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentant și nu de reclamant, pentru că apără drepturile și interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Hunedoara, competent după domiciliul reclamanților.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și pe pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GG - MM