ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.06.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2019

HOTĂRÂRE
20.06.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I. J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, obligarea acestuia la recalcularea salariului de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al funcției ocupate și al acestor drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu data de 09 aprilie 2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5

1

), art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G . nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 și Decizia ICCJ nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum și obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

Prin Sentința nr. 997 din data de 14 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus, printre altele, disjungerea capătului de cerere privind pe reclamantul E. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată în aceeași zi (4354/3/2019).

2.1 Prin Sentința nr. 1000 din data de 14 februarie 2019, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special și are domiciliul în județul Dâmbovița, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a reținut că Sindicatul nu și-a arogat titulatura de reclamant și nici drepturile agentului de poliție pe care îl reprezintă, așa cum se precizează expres chiar în partea introductivă a cererii de chemare în judecată.

2.2. Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 496 din 7 mai 2019 îndreptată prin încheierea de ședință din 9 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data introducerii cererii, întrucât aceasta a fost formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat menționați în cerere.

Totodată, a avut în vedere Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cu care organizațiile sindicale au calitate procesuală în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În concluzie, a apreciat că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne are calitate procesuală activă, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul introducând acțiunea la instanța competentă din punct de vedere teritorial, de la sediul său din București, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății vizează obligarea autorității publice pârâte la recalcularea salariului de bază și sporurilor de care beneficiază reclamantul la nivelul maxim al funcției ocupate și al acestor drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu data de 9 aprilie 2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5

1

), art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G . nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016, și la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acțiunii (03.12.2018), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru aceste "alte situații" există dispoziții legale exprese.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al reclamantului E., funcționar public cu statut special, așadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul acestuia fiind pe raza județului Dâmbovița.

Totodată, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5898/2019
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrat
ÎCCJ 2019-11-27
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5932/2019
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul T
ÎCCJ 2023-09-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2023
Ședința publică din data de 26 septembrie 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul T
ÎCCJ 2019-05-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2019
Ședința publică din data de 10 mai 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată la da
ÎCCJ 2020-02-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2020
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1). Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București
Sursă