ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2019

Ședința publică din data de 10 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.08.2018, sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și al Personalului Contractual a solicitat în numele membrilor de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, obligarea pârâtului la emiterea documentelor prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al funcției și al acestor drepturi salariale, acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu data de 09.04.2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5)

1

, art. 5 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016, obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7519 pronunțată în data de 15 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a disjuns capătul de cerere privind pe reclamanta D. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, a dispus formarea unui nou dosar cu obiect litigiu privind funcționarii publici, cu termen în data de 15.11.2018.

A disjuns capătul de cerere privind pe reclamanta L. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, a dispus formarea unui nou dosar cu obiect litigiu privind funcționarii publici, cu termen în data de 15.11.2018.

Totodată a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I., J. și K., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, Tribunalul București a reținut că, acțiunea are ca obiect raportul de serviciu unor furnționari publici fiind aplicabile conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 normele de procedură din materia contenciosului administrativ.

2.2. Prin sentința 110/2019 din 26 februarie 2019, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., E., F., G., H., I., J., K., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, către Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea procesului și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă în soluționarea conflictului de competență.

Instanța a constatat că sindicatul reclamant și-a fundamentat acțiunea pe prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, care se referă la persoanele care pot sesiza instanța de contencios administrativ de la domiciliul sau sediul său. Calitatea de reclamant revine Sindicatului Național al Polițiștilor și al Personalului Contractual M.A.I., care a înțeles să promoveze acțiune pentru membrii săi de sindicat, în valorificarea calității procesuale pe care i-o acordă Legea sindicatelor nr. 54/2003.

A reținut instanța că, valorificând normele Legii 554/2004, Legea 62/2011 și Legea nr. 188/1999, se creează un cadru în care conflictele privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt unitar rezolvate de către instanțe, iar organizațiile sindicale își pot îndeplini efectiv rolul de apărători ai drepturilor membrilor lor, fără eforturi disproporționate în ceea ce privește prezența organizației sindicale în diferite instanțe (de la sediul membrului de sindicat ale cărui interese sunt apărate) pentru asigurarea unei apărări corespunzătoare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual M.A.I. a solicitat în numele mai multor membrii de sindicat, obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu să recalculeze salariul acestora la nivelul maxim al funcției în conformitate cu prevederile legale și să le acorde diferențele de bani rezultate din această recalculare din anul 2015 la zi.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizațiilor sindicale, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor săi.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost introdusă la data de 23 august 2018, astfel că, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, conform alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere că domiciliul reclamanților se află pe raza județului Olt.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. și pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.