ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, în dosarul nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A. si alți 607 - printre care și B., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timișoara:

- obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți - membri de sindicat, care sunt funcționari publici cu statut special - polițiști, ce-și desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timișoara, la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 09.04.2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5)

1

, art. 5 alineatele (l

1

) și (l

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia I. C. civ..J., Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR

nr. 794 din 15 decembrie 2016.

- obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

Format prin disjungere din dosarul sus-menționat, dosarul nr. x/2019 a fost soluționat de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 1776 din data de 14 martie 2019, instanța admițând excepția necompetenței sale teritoriale în cauza formulată de reclamantul B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara și declinând competența în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data învestirii instanței și, având în vedere faptul că Legile nr. 188/1999 și nr. 153/2017 nu conțin norme de competență derogatorii de la norma de drept comun, dar și domiciul din județul Alba al reclamantului, a apreciat că Tribunalul Alba este competent teritorial.

Prin sentința nr. 292 din data de 29 mai 2019 Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de insolvență a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, a constatat conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul București, în temeiul dispozițiilor art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut calitatea de reclamant a Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - persoană juridică de drept privat, care, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

A mai apreciat instanța că în speță nu sunt incidente prevederile 10 alin. (4) din același act normativ, având în vedere calitatea procesuală a sindicatului, confirmată și prin Decizia Î.C.C.J. nr. 1/2013-RIL.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. pentru membrul său de sindicat - reclamantul B. îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial al

Poliției de Frontieră Timișoara la acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia I. C. civ..J., Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se reține aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 24.10.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus enunțat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestuia (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al dreptului pretins, dar și interesul promovării acțiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziții ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

În aceste condiții, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat plata unor drepturi bănești izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că la momentul formulării acțiunii acesta avea domiciliul jud. Alba, localitate în raza teritorială a Tribunalului Alba, Înalta Curte constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I - în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.