ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5933/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, solicitând obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al acestor drepturi salariate acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 09.04.2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5), art. 5 alin. (11) și (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016 și obligarea pârâtei Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

Prin încheierea din 07.05.2019 a dispus disjungerea dosarului cu nr. x/2019 și crearea a 11 dosare distincte, dintre care s-a dispus crearea unui nou dosar pentru reclamantul A., înregistrat sub nr. x/2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4516 din data de 18 iunie 2019 pronunțată in dosarul nr. x/2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalul Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ prevăd că reclamantul se adresează exclusiv instanței de la domiciliu, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, aceasta normă de competență urmează a fi respectată și atunci când acțiunea a fost introdusă, în numele reclamantului, de orice persoană de drept public sau privat.

2.2. Prin sentința civilă nr. 813 din data de 11 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj. S-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrului de sindicat A., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Sălaj și Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

S-a dispus suspendarea din oficiu a judecatei cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Sălaj a constatat că reclamant în cază este Sindicatul National al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., a cărui calitate procesuală activă este recunoscută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, ceea ce-i conferă îndreptățirea de a introduce cererea în numele membrilor săi, conform alin. (2) din același articol, în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), soluție consacrată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în recurs în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind recalcularea salariului de bază și a sporurilor de care beneficiază reclamanta -membru de sindicat - la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată de Sindicatul National al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrilor săi de sindicat, printre care și reclamantul A., acțiunea fiind disjunsă cu privire la acesta.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calității procesuale a sindicatului, respectiv de reprezentant sau de reclamant.

Problema calității procesuale active a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competență cu care a fost sesizată instanța supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017 în ședința de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, sindicatul acționează în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizația fiind reprezentantul acestora în fața instanței.

Această soluție a fost, ulterior, consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În aceste condiții, constată Înalta Curte că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate - Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, astfel că va fi stabilită competența în favoarea Tribunalului Sălaj, reclamanta având domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe.

În ceea ce privește Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecința, stabilirea competenței, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă, complet specializat in contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.