ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.06.2019 sub nr. dosar x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au solicitat obligarea pârâtului să recalculeze salariul de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al salariului funcției și al acestor drepturi salariale acordat pentru funcții similare prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în legislația de salarizare, în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 22.04.2016 și pentru viitor, conform art. 1 alin. (5)

1

, art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum și obligarea Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 22.04.2016, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

La data de 08.08.2019 pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București pentru reclamanții care au domiciliile în altă rază de circumscripție teritorială, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 6612/04.12.2020, Tribunalul București a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să emită documentele prin care să recalculeze salariul și sporurile de care beneficiază reclamanții la nivelul maxim al acestora acordat în cadrul instituției pârâte pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime, specialitate sau studii, începând cu data de 09.04.2015, precum și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 22.04.2016 (dar nu mai devreme de data angajării fiecărui reclamant în parte și doar pentru perioadele în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu instituția pârâtă), actualizate cu rata inflației. De asemenea a obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă diferențelor salariale menționate anterior cu începere de la data exigibilității fiecărei sume lunare și până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 1983/08.09.2022, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței nr. 6612/04.12.2020 pronunțate de Tribunalul București în dosar nr. x/2019, a casat în tot hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

În motivarea deciziei de casare s-a reținut că instanța de fond a rezolvat în mod greșit excepția de necompetență teritorială a cauzei privind pe reclamanții indicați în întâmpinare, cu privire la care era necesar a se pune în discuție disjungerea cauzei si, consecutiv admiterii excepției față de cei domiciliați în alte localități decât mun. București, înaintarea sa la instanța competentă, și anume tribunalul în a cărui raza își au domiciliul aceștia prin secția sau completele specializate de contencios administrativ și fiscal.

Curtea a observat că, în faza procesuală a recursului, nu este posibilă disjungerea dosarului de fond și rezolvarea corectă a excepției invocate, sub acest aspect fiind incidente și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind prin urmare necesară casarea cu trimitere a dosarului, în vederea punerii în discuție a disjungerii acțiunilor formulate de reclamanții menționați în întâmpinare în dosare diferite, după criteriul domiciliului acestora, și a discutării excepției de necompetență teritorială absolută în fiecare dosar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în vederea rejudecării, la data de 19.10.2022, sub nr. dosar x/2019

La termenul de judecată din data de 17.03.2023, față de indicațiile instanței de control judiciar, tribunalul a dispus disjungerea cauzei și formarea unor dosare distincte, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul menționat, în ceea ce o privește pe reclamanta GG., fiind înregistrat dosarul nr. x/2023 al Tribunalului București.

La termenul de judecată din 28.04.2023, în cauza, având ca părți pe reclamanta GG. prin Sindicatul National al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI și pe pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, cauză ce face obiectul dosarului nr. x/2023 disjuns din dosarul nr. x/2019, Tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2405/28.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta GG. prin SINDICATUL NATIONAL AL POLITISTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MAI și pe pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA în favoarea Tribunalului Botoșani.

La pronunțarea acestei sentințe, Tribunalul București a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, reținând totodată că Sindicatul a acționat în numele membrului de sindicat menționat în acțiune, iar nu în nume propriu, iar reclamanta are domiciliul în județul Botoșani.

2.2. Prin sentința nr. 257 din 29 iunie 2023, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta GG. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență în legătură cu competența teritorială de soluționare a dosarului între Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că la primul termen de judecată din data de 03.10.2019, cu procedură legal îndeplinită, în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal nu a procedat la verificarea competenței.

Este adevărat că soluția de declinare a dosarului nr. x/2023 a fost dată ca urmare a indicațiilor instanței de control judiciar, dar aceasta nu împiedică instanța căreia i s-a declinat competența, în speță Tribunalul Botoșani, să verifice în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență, indiferent de cele statuate în decizia pronunțată de instanța de control judiciar. Astfel, dacă s-ar accepta această ipoteză s-ar frânge puterea de normă imperativă a art. 131 C. proc. civ.

În plus, și în rejudecare, în dosarul nr. x/2019, nu s-a procedat la verificarea competenței, deși procedura era legal îndeplinită și părțile puteau pune concluzii, ci doar s-a dispus disjungerea cauzelor pentru reclamanți raportat la domiciliile acestora, iar abia în dosarele nou formate să se pună în discuție excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, potrivit deciziei RIL nr. 31/11.11.2019, pct. 53, 54, invocarea excepției de necompetență de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanțe aflate în conflict negativ de competență au reținut că pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni competența de soluționare aparține completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe -10.06.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat fiind titulari ai drepturilor pretinse, precum și interesul promovării acțiunii aparține acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanta GG. a solicitat plata unor drepturi bănești, izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că aceasta are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Botoșani, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Din verificarea dosarului nr. x/2023 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, format ca urmare a disjungerii cauzei în ceea ce o privește pe reclamanta GG. din dosarul nr. x/2019, rezultă că primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii în privința competenței a fost cel din 28.04.2023, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Nu se poate considera că, în cauză, competența a fost câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea - Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cerere înregistrată inițial de reclamanta GG. împreună cu alți membri de sindicat sub nr. x/2019, în condițiile în care, în acest din urmă dosar, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus prin Decizia nr. 1983/08.09.2022 casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei raportat la fiecare reclamant. Astfel, în rejudecare, respectând indicațiile instanței de control judiciar, tribunalul a dispus disjungerea cauzei și formarea unor dosare noi, printre care și prezentul dosar nr. x/2023, în care Tribunalul București a dispus soluția de declinare în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta GG. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.