ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5898/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5898/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.01.2019 sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI în numele și pentru membrii săi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., Matache Marioara, S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, obligarea pârâtului să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat pentru funcții similare prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în legislația de salarizare în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 21.11.2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (1)
1
, art. 5 alin. (1)
1
și (1)
2
din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și art. 3
1
alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, deciziei ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26.09.2016, deciziei CCR nr. 794 din 15.12.2016 și obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.11.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plații efective.
La primul termen de judecată, Tribunalul București a dispus disjungerea cauzei și formarea a 17 dosare noi, în funcție de domiciliul reclamanților, a stabilit în acestea termen de judecată la 08.05.2019 și le-a reținut totodată în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
În dosarul nr. x/2019 s-a reținut spre soluționare acțiunea formulată de reclamanții X., II. și NN. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și prin sentința civilă nr. 3323 din data de 08 mai 2019 Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța, având în vedere că reclamanții domiciliază în judetul Arad prin raportare la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare de la data de 2.08.2018 care reglementează o competența teritorială exclusivă, a constatat că în speță competenta de soluționare a cauzei revine Tribunalului Arad în a cărui rază de competenta își au domiciliul reclamanții.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința civilă nr. 603 din data de 26 septembrie 2019 Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a acțiunea formulată de reclamanții X., II. și NN. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a a reținut că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, cu sediul în București, are calitate procesuală activă în cauză, astfel încât competența de soluționare revine instanței competente de la sediul acestuia, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor si Personalului Contractual M.A.I. a solicitat în numele mai multor membrii de sindicat, obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să recalculeze salariul acestora la nivelul maxim al funcției în conformitate cu prevederile legale și să le acorde diferențele de bani rezultate din această recalculare din anul 29.04.2016 la zi.
Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizațiilor sindicale, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor săi.
Înalta Curte constată că acțiunea a fost introdusă la data de 29 ianuarie 2019, astfel că, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, conform alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
În acest context, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere că domiciliul reclamanților se află pe raza județului Arad.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții X., II. și NN. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.