ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2021

Obiectul acțiunii. Hotărârea pronunțată de instanța de fond. 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.07.2018, reclamanții A., B., C., D., E. și alții, toți reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, obligarea pârâtului la emiterea actelor prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 09.04.2015, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție și specialitate, conform art. 1 alin. (5 1 ), art. 5 alin. (1 1 ) și (1 2 ) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și art. 3 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, și obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective. 1.

Prin Sentința nr. 71 din 10 ianuarie 2019, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu să recalculeze și să acorde membrilor de sindicat reclamanți salariul de funcție și sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi (stabilit pentru aceeași funcție, agent de poliție sau ofițer de poliție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii și de desfășurare a activității, aferente fiecărui membru de sindicat), acordate în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Giurgiu (care va cuprinde și drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive), începând cu 09.04.2015. A obligat pârâtul să plătească membrilor de sindicat reclamanți diferențe dintre sumele primite efectiv și cele rezultate în urma recalculării, începând cu 09.04.2015 (dar nu mai mult de data angajării), actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă. 2. Cererea de recurs. Procedura derulată în fața instanței de recurs. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs. 2.1. Împotriva acestei sentințe, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Giurgiu a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2019. Recurentul-pârât a apreciat că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale în materie. 2.2. Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2019, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., la solicitarea intimaților-reclamanți, până la soluționarea sesizării aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție privind Dosarul nr. x/2018, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019 2.

Prin Decizia civilă nr. 2181 din 16 noiembrie 2020, Curtea a admis excepția perimării, ridicată din oficiu, și a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Giurgiu. A reținut instanța că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 din C. proc. civ., termenul de perimare începând să curgă, cel mai târziu, la data de 30.01.2020, dată la care sesizarea care a determinat suspendarea, soluționată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la 11 noiembrie 2019, a fost publicată în Monitorul Oficial. Astfel, reținând și perioada 16.03 - 15.05.2020, când termenul perimării a fost suspendat, Curtea a constatat că termenul de perimare s-a împlinit la data de 30.09.2020, fără ca părțile să solicite redeschiderea judecății. 3. Cererea de recurs formulată împotriva deciziei de perimare Recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Giurgiu, în condițiile art. 421 din C. proc. civ., a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 2181 din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A solicitat recurentul admiterea cererii de recurs cu consecința rejudecării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 71 din 10 ianuarie 2019 a Tribunalului București. În susținerea căii de atac, recurentul a solicitat a se constata că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2020, prin care s-a procedat la completarea O.U.G. nr. 114/2018. A mai precizat recurentul că reclamanții din prezenta cauză au beneficiat deja de o parte dintre drepturile salariale prevăzute de O.U.G. nr. 75/2020. A concluzionat recurentul că cererea de chemare în judecată este rămasă fără obiect, prin prisma faptului că legiuitorul a înțeles să acorde drepturile pretinse prin intermediul O.U.G. nr. 75/2020.

Apărările formulate în cauză Intimații au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității recursului, pentru nerespectarea termenului de formulare a cererii, și excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., apreciind că motivele invocate de recurent nu au nicio legătură cu hotărârea de perimare recurată.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimați, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 din C. proc. civ. 5.1. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Din lecturarea susținerilor recurentului Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, rezultă că acesta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a deciziei atacate care să se poată încadra în motivul de casare menționat, criticile sale vizând rămânerea fără obiect a acțiunii, aspecte străine de considerentele instanței, care a constatat perimat recursul. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 din C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1 - 8 din C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. 5.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși, la nivel formal, recurentul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare. Recurentul, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, a făcut aprecieri cu privire la fondul acțiunii, solicitând a se constata că aceasta ar fi rămas fără obiect, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2020 care a completat O.U.G. nr. 114/2018, fără a circumstanția în niciun mod critica sa, în sensul că instanța de recurs, când a constatat perimată cererea de recurs, ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, instanța de control judiciar este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 din C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. 5.3. În ceea ce privește concluziile scrise depuse de recurent la data de 17.03.2021, prin care a formulat critici referitoare la perimarea cererii de recurs, Înalta Curte nu le poate reține ca reprezentând o motivare a căii de atac, având în vedere că acestea au fost depuse tardiv, cu mult după termenul de 5 zile de la pronunțarea hotărârii recurate, 16.11.2020. 5.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.