ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 17 iunie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31.12.2020, sub nr. x/2020, urmare a disjungerii dispuse prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, reclamantul A., prin Sindicatul National al Politistilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, a solicitat următoarele:
- obligarea pârâtului să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al funcției ocupate și al acestor drepturi salariale acordat pentru funcții similare prevăzute in aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în legislația de salarizare, în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 21.11.2015 și pentru viitor, conform art. 1 alin. (5)
1
, art. 5 alin. (1)
1
și 1
2
din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 3
1
alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia ICCJ. Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016;
- obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.11.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 935 din 17 martie 2021 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul National al Politistilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la domiciliul reclamantului, a apreciat că Tribunalul Maramureș este competent să soluționeze cauza.
2.2 Prin sentința civilă nr. 863 din 2021 pronunțată de Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, făcând trimitere la observațiile în legătură cu modificările aduse art. 10 alin. (3) al Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, menționate în Expunerea de motive a Legii nr. 212/2018 și la considerentele Deciziei nr. 815/2020 a Curții Constituționale a României. Astfel, într-o interpretare a textului de lege în sensul determinării competenței teritoriale în raport de domiciliul din acte al reclamantului, în mod evident nu mai este vorba de o facilitare a accesului la justiție, de o facilitare a administrării probelor decurgând din legătura instanței cu domiciliul/sediul părților litigante sau de o reducere a cheltuielilor procedurale, câtă vreme nu doar reclamantul, ci chiar și instituția pârâtă își au domiciliul/sediul la sute de kilometri distanță. Dezideratul ce a stat la baza modificărilor aduse art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ ar deveni astfel, cel puțin în parte, nesocotit.
Prin urmare, având în vedere că prin răspunsul reclamantului la adresa instanței se atestă faptul că reclamantul A. locuiește în Otopeni, jud. Ilfov, precum și faptul că reclamantul deține calitatea de angajat al IGPF - Centrul de Supraveghere și Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi București Otopeni, instanța a ajuns la concluzia potrivit căreia reclamantul A. locuiește în realitate în orașul Otopeni, jud. Ilfov, motiv pentru care Tribunalul Ilfov este competent să soluționeze cauza.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanti prin Sindicatul National al Politistilor și Personalului Contractual din MAI privind obligarea pârâtului Inspectoratul General al Politiei de Frontiera să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al funcției ocupate și al acestor drepturi salariale acordat pentru funcții similare și obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariate dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.11.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.
Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, s-a constatat că instanța este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei, în ceea ce îi privește pe reclamanții cu domiciliile în județul Ilfov; s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar privind pe reclamanții ale căror domicilii nu au putut fi indicate de Sindicat, acordându-se termen de judecată; s-a dispus disjungerea cauzei și formarea a 11 dosare în funcție de domiciliile reclamanților.
În aceste condiții, instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în raport de domiciliu al reclamantului A., prin Sindicatul National al Politistilor și Personalului Contractual din MAI, respectiv adresa din cartea de identitate ori adresa la care acesta locuiește în fapt.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, care stipulează că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (...).
Totodată, în considerentele expuse de către Curtea Constituțională a României în cuprinsul Deciziei nr. 815/2020, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că stabilirea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat ca fiind competentă teritorial reprezintă un beneficiu instituit în sensul facilitării accesului la justiție.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că din răspunsul la adresa instanței formulat de reclamantului Sindicatul National al Politistilor și Personalului Contractual din MAI, depus la dosarul Tribunalului Maramureș, rezultă că reclamantul A. locuiește în Otopeni, jud. Ilfov, str. x, aspect confirmat și de pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera prin adresa aflată la fila x din același dosar, în care se face referire la contractul de închiriere al reclamantului încheiat la 24.09.2020.
Având în vedere și faptul că reclamantul deține calitatea de angajat al IGPF - Centrul de Supraveghere și Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi București Otopeni, Înalta Curte constată că reclamantul A. locuiește în fapt în orașul Otopeni, jud. Ilfov, unde se află și locul său de muncă, în cadrul instituției pârâte, astfel că în considerarea dispozițiilor legale antereferite, față de împrejurarea că niciuna dintre părțile litigante nu are legătură cu instanța în circumscripția căreia se află domiciliul din cartea de identitate a reclamantului, apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este Tribunalul Ilfov.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Tribunalului Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.