ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4223/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 ianuarie 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții menționați la pct. 1-71 din anexa la acțiune, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, au solicitat:

- obligarea pârâtei să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți la nivelul maxim al funcției ocupate și al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, începând cu 09.04.2015 și pentru viitor, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, funcție de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5)

1

, art. 5 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, art. (3)

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2016 și Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/2016;

- obligarea pârâtei să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

1.2. Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr. x/2019, la data de 15 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea cauzei și constituirea de dosare distincte în raport cu domiciliul reclamanților, pentru reclamanții A., B. și C. fiind constituit dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7566 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că domiciliile reclamanților sunt situate pe raza teritorială a județului Mehedinți.

2.2. Prin sentința civilă nr. 245 din 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Mehedinți a reținut, în esență, că doi dintre reclamanți aveau domiciliul în București la data sesizării Tribunalului București, iar pentru cel de-al treilea reclamant sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, operând, astfel, prorogarea de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict.

Însă, prezenta cauză prezintă un element specific și anume un cadru procesual activ format din mai mulți reclamanți, care, astfel cum a rezultat din verificările efectuate de Tribunalul Mehedinți, au domiciliile situate în raza teritorială a ambelor instanțe implicate în conflictul negativ de competență. Mai exact, reclamanta A. are domiciliul situat în județul Mehedinți, iar reclamantul C. are domiciliul situat în municipiul București. În ceea ce-l privește pe reclamantul B., acesta și-a stabilit domiciliul în municipiul București în luna iunie 2019, după sesizarea Tribunalului București.

Înalta Curte reține că dispozițiile Legii speciale nr. 554/2004 nu reglementează competența instanței în situația formulării cererii de chemare în judecată de mai mulți reclamanți, cu domicilii aflate în circumscripția mai multor tribunale, fiind necesar a se face aplicarea dispozițiilor din legea generală, respectiv C. proc. civ.

Pe de altă parte, se constată că nici C. proc. civ. nu reglementează o astfel de ipoteză, prevederile art. 112 din acest act normativ vizând doar competența teritorială alternativă în cazul formulării cererii împotriva mai multor pârâți, întrucât competența instanțelor de judecată în sistemul C. proc. civ. este reglementată de legiuitor în raport de domiciliul/sediul pârâtului și nu de cel al reclamantului, ca în contenciosul administrativ.

Înalta Curte consideră că, într-o astfel de situație, având în vedere că instanța inițial învestită nu a procedat la disjungere, în regulatorul de competență se aplică, prin analogie, dispozițiile procedurale referitoare la competența teritorială alternativă a instanței în cazul existenței mai multor pârâți, întrucât raționamentul care a stat la baza edictării prevederilor art. 112 C. proc. civ. este același și în cazul în care competența instanței este stabilită în raport cu domiciliul reclamanților. Atât timp cât, în cazul coparticipării procesuale pasive, este competentă instanța de la domiciliul oricăruia dintre pârâți, aceeași regulă trebuie aplicată și în cazul coparticipării procesuale active în contenciosul administrativ.

Înalta Curte mai reține și argumentul că, la momentul la care Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, a reținut că toți cei trei reclamanți au domiciliul situat în județul Mehedinți, însă din verificările efectuate de Tribunalul Mehedinți în Registrul Național de Evidența Persoanelor a reieșit că doar unul dintre cei trei reclamanți domicilia în acest județ la data sesizării instanței.

Prin urmare, atât Tribunalul București, cât și Tribunalul Mehedinți sunt instanțe deopotrivă competente, din punct de vedere teritorial, să soluționeze prezenta cauză, caz în care va avea prioritate instanța inițial sesizată de reclamanți, respectiv instanța pe rolul căreia au optat să înregistreze cererea de chemare în judecată.

Având în vedere că, la data sesizării instanței, doi dintre cei trei reclamanți din acțiunea disjunsă aveau domiciliul situat în Municipiul București și că reclamanții au optat să se adreseze tribunalului din această circumscripție teritorială, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ ți fiscal, pentru cel de-al treilea reclamant operând prorogarea de competență, ca urmare a coparticipării procesuale active și în contextul nedispunerii măsurii disjungerii cauzei față de acest reclamant.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., reprezentați prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.