ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1458/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., toți prin reprezentant legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1.2. Prin încheierea de ședință din 30.05.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus disjungerea cauzei și constituirea de dosare distincte în raport de domiciliile reclamanților, respectiv pentru reclamanții care nu au domiciliul în Municipiul București.

Astfel, sub nr. x/2019 a fost înregistrată ca urmare a disjungerii, cererea formulată de către reclamanții GGG., HHH. și FF., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

Prin Sentința civilă nr. 3960/30.05.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Prahova.

A reținut instanța că, raportat la obiectul acțiunii și ținând seama de data la care acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei este necesar să fie avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la data de 02.08.2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (4) din același act normativ, "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.".

Date fiind aceste dispoziții legale și ținând seama că reclamanții din prezentul dosar au domiciliul situat în județul Prahova, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Prahova, iar nu Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Invocarea de către reclamanți a dispozițiilor art. 55 C. proc. civ., respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, nu poate conduce la concluzia că dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi aplicabile în cazul în care acțiunea este formulată în numele reclamanților de către organizația sindicală.

Totodată, este de subliniat că reglementarea de la art. 59 C. proc. civ. nu poate fi aplicată decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, iar în cazul dat aceste situații nu sunt incidente, în condițiile în care pretențiile reclamanților au la bază raporturi juridice distincte, fiind vorba de realizarea unor pretinse drepturi care privesc raportul de serviciu al fiecărui reclamant în parte.

Modul în care a fost formulată acțiunea introductivă de instanță de către reclamanți, sub aspectul cadrului procesual activ, respectiv o acțiune colectivă, nu poate să conducă la atragerea competenței teritoriale a unei anumite instanțe, deoarece ar echivala cu posibilitatea alegerii de către reclamanți a instanței care să le soluționeze acțiunea, deși prin dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost instituit un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări.

După cum rezultă din norma imperativă de la art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la data de 02.08.2018, respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din același act normativ este obligatorie inclusiv în situația în care acțiunea este formulată în numele reclamantului de organizația sindicală, sens în care legiuitorul a subliniat că această competență teritorială exclusivă trebuie respectată "indiferent de calitatea acestuia din proces.".

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1226 din 23 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța că, în cuprinsul cererii introductive, se menționează calitatea reclamanților de polițiști (funcționari publici cu statut special), membri ai sindicatului menționat. Sub acest aspect, potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.".

În ceea ce privește calitatea procesuală activă a Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.".

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 privind recursul în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118/1.03.2013, a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.". În motivarea acestei decizii, s-a reținut, între altele, că "Prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.".

Conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Tribunalul a reținut și că, în prezent, după modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, competența teritorială a instanței de contencios administrativ este una exclusivă, instanța competentă fiind cea de la domiciliul persoanei fizice, respectiv de la sediul persoanei juridice de drept privat.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., având calitatea de reclamant, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel încât acesta poate introduce acțiuni în justiție, în numele membrilor săi de sindicat, la instanța de la sediul său, care se află în municipiul București, competența teritorială fiind exclusivă, față de dispozițiile menționate.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat GGG., HHH. și FF., funcționari publici cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 11.01.2019, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Având în vedere că reclamanții GGG., HHH. și FF. domiciliază în județul Prahova și că acțiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., rezultă că, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Prahova, competent după domiciliul reclamanților.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții GGG. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., HHH. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și FF. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV