ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 16.01.2019, sub nr. x/2019, precizată la data de 31.01.2019, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB. și CCCCC., toti prin Sindicatul Național al Polițiștilor și DDDDD., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție (D.G.A.) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, au solicitat:

- recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcție de vechimea în muncă si salariul de bază a fiecărui reclamant;

- plata diferenței rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată și cea acordată efectiv, calculată începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății;

- obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă;

Prin încheierea din data de 07.05.2019, Tribunalul dispus disjungerea cererii cu privire la reclamanții VVVV. și WWWW., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție(D.G.A.) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne precum și constituirea unui nou dosar privindu-i pe reclamanții anterior indicați avand in vedere dispozitiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care instituie o competenta teritoriala exclusiva si imprejurarea că fiecare dintre acesti reclamanti are domiciliul in raza teritoriala a altui tribunal față de majoritatea reclamanților cu domiciliul în Bucuresti, formându-se dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința nr. 4331/11.06.2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând în esență că după data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speță) competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ nu mai este alternativă, ci exclusivă, prin voința legiuitorului devenind competentă în mod exclusiv instanța competentă material de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004), competență ce se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces(art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) astfel că față de domiciliile reclamanților, VVVV. și WWWW. în județul Vâlcea, competent este Tribunalul Vâlcea.

Prin sentința nr. 1076 din data de 03 octombrie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II -a civilă a admis excepșia necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Vâlcea a reținut că că ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, este domiciliul reclamantului de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, fiind fără relevanță un domiciliu anterior, precum și faptul că acesta ar fi fost schimbat ulterior sesizării instanței, și, de asemenea, că prin domiciliul, în materia dreptului procesual civil, potrivit practicii constante a instanțelor de judecată, nu se înțelege locuința cu care acesta figurează înregistrat în evidențe, ci aceea unde persoana respectivă locuiește efectiv, lucru firesc, din moment ce doar o astfel de locuință este cea care interesează pe tărâmul respectării drepturilor procesuale.

De asemenea, la baza hotărârii de declinare, Tribunalul București a avut în vedere faptul că cele 2 persoane reprezentate de sindicatul reclamant au domiciliul în județul Vâlcea, devenind competent din punct de vedere teritorial, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Vâlcea, fără însă a fi indicate și motivele care susțin o astfel de concluzie, deși din actele dosarului a rezultat că angajatorul direct al acestora este o instituție publică cu sediul în București, iar activitatea în mod cert este desfășurată la sediul acesteia.

Cum în cauză, din verificările efectuate de Tribunalul Vâlcea, din oficiu, în Baza de Date pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, conform adreselor atașate la dosar Tribunalul Vâlcea, a rezultat că, numitul WWWW. figurează cu domiciliul activ în București, str. x, începând cu data de 18 aprilie 2017, deci anterior cererii de chemare în judecată, iar numita VVVV., a avut reședința, la data introducerii cererii de chemare în judecată, tot în Mun. București, până la data de 31.07.2019, competența de soluționare a cauzei nu poate aparține decât Tribunalului București, instanță competentă din punct de vedere material și teritorial de la domiciliul respectiv reședința persoanelor reprezentate de sindicat, fiind astfel lipsit de importanță că numita VVVV. figurează cu domiciliul în Râmnicu Vâlcea în actul de identitate.

3 .Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Sindicatul Național al Polițiștilor și DDDDD., în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menționați în acțiune(107 reclamanți), a învestit instanța de contencios cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Direcția Generală Anticorupție la recalcularea și plata unor drepturi salariale.

Prin încheierea din data de 07.05.2019, Tribunalul București a dispus disjungerea cererii cu privire la reclamanții VVVV. și WWWW., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție (D.G.A.) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, formându-se dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a invocat excepția necompetenței teritoriale.

La data de 31.05.2019, prin serviciul registratură, Sindicatul Național al Polițiștilor și DDDDD., a depus cerere de renuntare la judecata cu privire la reclamantul WWWW., întrucat acesta nu mai are calitatea de membru de sindicat, solicitand să se ia act că renunță la cererea de chemare în judecată ce face obiectul acestui dosar.

Problema care a generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 16.01.2019), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că, începând cu data de 18 aprilie 2017, reclamantul WWWW. figurează cu domiciliul activ în București, iar reclamanta VVVV. figurează cu domiciliul actual în Rm. Vâlcea, având, în schimb, până la data de 31 iulie 2019, reședința în București.

În aceste condiții, având în vedere faptul că atât la momentul formulării acțiunii, cât și în prezent, reclamanta VVVV. avea domiciliul în județul Vâlcea (conform tabelului aflat la dosarul Tribunalului București și adresei aflate la dosarul Tribunalului Vâlcea) și în considerarea cererii de renunțare la judecată formulată de reclamantul WWWW., Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul Național al Polițiștilor și DDDDD. pentru VVVV. și Sindicatul Național al Polițiștilor și DDDDD. pentru WWWW., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2020.