ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6451/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2019 (urmare a disjungerii din Dosarul nr. x/2019) reclamantul A., prin Sindicatul B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, obligarea pârâtei la emiterea documentelor prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile, la nivelul maxim al acestor drepturi acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pe ultimii 3 ani de la data depunerii acțiunii și până la introducerea acestora în salariu, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, în funcție de vechimea în specialitatea sau studii proporțional cu perioada lucrată, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (1), (11) și (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum și art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, decizia 23/2016, Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/2016; obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, pe ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective; înlăturarea în totalitate a efectelor discriminării salariale constate de legiuitor în conformitate cu prevederile Legii nr. 71/2015, O.G. nr. 137/2000 și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2016.

Prin Sentința nr. 4772 din data de 25 iunie 2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Gorj competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Politie a Municipiului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 instituie competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului, indiferent dacă acțiunea este formulată personal sau în numele său de către un sindicat, în speță Tribunalul Gorj, având în vedere faptul că domiciliul reclamantului este în județul Gorj .

Prin Sentința nr. 839 din 8 octombrie 2019 Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, formulată de Sindicatul B., în numele și pentru reclamantul-membru de sindicat - A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Politie a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a se pronunța asupra conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la data formulării acțiunii - 15.03.2019, conform înscrisului atașat la fila x, reclamantul avea domiciliul în București, în raza de competență a Tribunalului București, astfel încât, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale conferit de reglementarea din art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine instanței anterior menționate.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I pentru membrul său de sindicat - reclamantul A., îl reprezintă obligarea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la recalcularea și acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive și decizii ale Curții Constituționale a României.

Cu titlu prealabil, se constată că, în prezenta cauză, Tribunalul Gorj a reținut în mod greșit că domiciliul reclamantului este în București, str. x, întrucât potrivit înscrisului de la fila x aceasta este adresa de reședință înregistrată în mod legal și nu adresa de domiciliu înscrisă în cartea de identitate.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 15.03.2019), statuează că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (...)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În aceste condiții, având în vedere faptul că la momentul formulării acțiunii reclamantul avea domiciliul în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj (conform declarației de la dosar Tribunalul București) și deținea o carte de identitate valabilă pentru perioada 2017 - 2027 eliberată de S.P.C. Târgu Jiu (conform fișei de evidență de la aceeași filă 10 dosar Tribunalul Gorj), Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - GV