ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată în data de 11 ianuarie 2018 și înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. dosar x/2019, reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor din România, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat să se recalculeze de la data de 1 februarie 2017, drepturile salariale cu respectarea principiului potrivit căruia salariul de funcție, fără sporuri și alte adaosuri incluse în salariul de funcție, nu poate fi mai mic decât salariul brut minim pe țară garantat și să achite reclamanților, diferențele între drepturile salariale efectiv plătite începând cu 1 februarie 2017, și sumele ce vor rezulta din recalcularea drepturilor salariale, sume la care să se adauge dobânda legală și care să fie actualizate totodată cu rata inflației până la data plății efective.

Prin încheierea din 27 mai 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a disjuns capătul de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Direcția generală de Poliție a Municipiului București, formându-se Dosarul nr. x/2019.

Prin Sentința civilă nr. 4696/24 iunie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul a respins excepțiile necompetenței material-funcționale și a nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată ca neîntemeiată, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mureș.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, iar la termenul din data de 05.11.2019, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și a reținut cauza în pronunțare.

Prin Sentința nr. 541 din 05 noiembrie 2019, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș.

A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

A dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că prin cererea formulată în data de 11 ianuarie 2018 și înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. dosar x/2019, reclamantul A. prin Sindicatul Polițiștilor din România, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat să se recalculeze de la data de 1 februarie 2017, drepturile salariale cu respectarea principiului potrivit căruia salariul de funcție, fără sporuri și alte adaosuri incluse în salariul de funcție, nu poate fi mai mic decât salariul brut minim pe țară garantat și să achite reclamanților, diferențele între drepturile salariale efectiv plătite începând cu 1 februarie 2017, și sumele ce vor rezulta din recalcularea drepturilor salariale, sume la care să se adauge dobânda legală și care să fie actualizate totodată cu rata inflației până la data plății efective.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, din perspectiva împrejurării că reclamantul A. fiind membru sindicatului care a promovat prezenta acțiune, are calitate de funcționar public, acțiunea vizând drepturi salariale ca urmare a raporturilor de serviciu.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În ceea ce privește competența teritorială sunt aplicabile disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 11.01.2018.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

De asemenea, se va avea în vedere că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 62/2011 privind dialogul social.

Prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 118/01.03.2013, s-a reținut că în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (abrogată în prezent prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Cu toate că prin această decizie s-au avut în vedere aspecte care privesc prevederile Codului muncii, considerentele ce au avut în vedere calitatea procesuală de reclamantă a unei organizații sindicale pot fi aplicate și în cauze care depășesc cadrul procesual al litigiilor de muncă. Conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2013, "atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului".

Prin urmare, având în vedere că Sindicatul Polițiștilor din România a formulat acțiunea în numele membrilor săi, iar obiectul cauzei prezente vizează raporturile de serviciu ale membrilor săi, se reține că, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acesta a depus acțiunea la instanța competentă aflată în raza sediului său, respectiv Tribunalul București.

Așadar, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât organizația sindicală prin intermediul căreia au formulat acțiunea reclamanții, respectiv Sindicatul Polițiștilor din România, are sediul în București.

Pe de altă parte, în prezenta cauză, potrivit celor precizate de reclamantul A., acesta are domiciliul oficial în Sighișoara, str. x, jud. Mureș, însă își desfășoară activitatea în cadrul secției x Poliție București, având reședința de domiciliu efectiv, (chiar dacă este fără forme legale), în București.

Raportat și la această împrejurare a domiciliului efectiv, respectiv municipiul București, unde își are și locul de muncă reclamantul persoană fizică, dispozițiile legale menționate anterior sunt aplicabile în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei prezente, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN