ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5215/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B. și C., împreună cu alți reclamanți- prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la: recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcție de vechimea în muncă și salariul de bază ale fiecărui reclamant; plata diferenței rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată și cea acordată efectiv, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății, și obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6447/08.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C. și formarea unui nou dosar, cu nr. x/2019

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 6455 din 08 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C.- prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, Tribunalul București a reținut, în esență, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și că competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În cauză, s-a reținut, cererea este formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" în numele reclamanților A., B., C. - astfel că, în raport cu voința explicită a legiuitorului, competența teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în raport de domiciliul reclamantului și, reținându-se că în cauză, reclamantul A. are domiciliul în Buzău, cartier Micro 14, județul Buzău, reclamantul B. are domiciliul în Buzău, județul Buzău, reclamantul C. are domiciliul în Buzău, județul Buzău, în temeiul art. 131 și art. 132 C. proc. civ., Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, instanța de la domiciliul reclamantului.

2.2). La data de 14 noiembrie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 522/2020 din 23 septembrie 2020, a disjuns acțiunea formulată de reclamantul B. și a dispus formarea unui nou dosar pe rolul Tribunalului Buzău; a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță, din oficiu, în ceea ce îi privește pe reclamanții A. și C.; a declinat competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și A., C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență; a suspendat, de drept, judecarea cererii, până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În ceea ce privește aplicabilitatea art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanța a avut în vedere art. 597 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Codul administrativ și, de asemenea, art. 536 din același Cod, și art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, reținând că litigiul din prezenta cauză are ca obiect drepturi salariale pretins a se cuveni reclamantului, membru de sindicat, de la pârâtul în cadrul căreia acesta este încadrat în funcția publică deținută.

Or, raportat la normele legale expuse, specifice materiei contenciosului administrativ, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei ar reveni secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

În ceea ce privește noțiunea de domiciliu, tribunalul a avut în vedere art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 194 lit. a) C. proc. civ., art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și, conform Procesului-verbal de interogare a bazei de date DEPABD, din 16.01.2020, s-a reținut că reclamanții A. și C. au stabilită reședința în mun. București, unde este și sediul pârâtului în cadrul căruia își exercită funcția publică. Numai reclamantul B. figurează cu domiciliul in mun. Buzăul.

S-a constatat, astfel, că reclamanții, deși au domiciliul în mun., jud. Buzău, și-au stabilit reședința în mun. București, unde este și sediul instituției în cadrul căreia activează ca funcționari publici. Începând cu anul 2002, respectiv 2012, inclusiv la data formulării acțiunii, reclamanții aveau reședința in mun. București.

În aceste condiții, acțiunea în contencios administrativ formulată a fost introdusă la instanța în circumscripția teritorială a căreia se afla domiciliul reclamantului, din punct de vedere al normelor procesual civile, la momentul învestirii, respectiv reședințele în care locuiau efectiv, care se află în aceeași unitate administrativ teritorială cu sediul reclamantului Sindicatul Național al Funcționarilor Publici și cu domiciliul procesual ales al celorlalți reclamanți persoane fizice, membri de sindicat, cât și cu sediul pârâtului Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Totodată, s-a apreciat că judecarea litigiului la instanța în circumscripția teritorială a căreia se află domiciliile legale ale reclamanților, înscrise în actele lor de identitate, nu ar corespunde scopurilor adoptării Legii nr. 212/2018, menționate în Expunerea de motive, și anume corecta administrare a probelor față legătura instanței cu domiciliul părții și reducerea cheltuielilor procedurale, dat fiind că reclamanții ar fi puși în situația de a se prezenta la termenele de judecată într-o altă unitate administrativ teritorială decât cea în care locuiesc efectiv și în care își exercită funcția publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la recalcularea și acordarea sporului de fidelitate la valoarea reală, în funcție de vechimea în muncă și salariul de bază al fiecărui reclamant, plata diferenței rezultate și dobânda legală, acțiunea fiind formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 prin Legea 212/2018:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Față de prevederile legale citate, rezultă că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de domiciliul persoanelor fizice, nu în raport de sediul sindicatului.

Competența stabilită de textul de lege mai sus- menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în speță, acțiunea a fost inițiată de Sindicat, în numele membrilor săi persoane fizice; reclamanții sunt membri ai Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", aceștia fiind funcționari publici în cadrul M.A.I.- Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

În mod corect a reținut Tribunalul Buzău că, din punct de vedere procedural, așa cum s-a reținut și în doctrina juridică, interesează nu atât domiciliul, în sensul de locuință principală, conform actului de identitate, unde cel în cauză declară că își are locuința principală, astfel cum reglementează art. 87 C. civ., ci locul în care persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură, domiciliul fiind pus pe același plan cu reședința. În acest sens, în ipoteza în care persoana nu locuiește la domiciliul său, citarea sa se face la reședința cunoscută, deoarece scopul citării este de a încunoștința partea în legătură cu procesul, pentru a-i da posibilitatea să își facă apărările necesare. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "vor fi citați persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă".

În cauză, reclamanții au domiciliul în Buzău, însă la data formulării acțiunii aveau reședința in mun. București; reclamanții și-au stabilit reședința în mun. București începând cu anul 2002, respectiv, 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal extras încheiat la data de 16.01.2020 din baza de date DEPABD, astfel încât competența teritorială este atrasă de această împrejurare; instanța în circumscripția teritorială a căreia se afla, la momentul învestirii instanței, din punct de vedere al normelor procesual civile, domiciliul efectiv al reclamanților, este Tribunalului București, reședința acestora fiind în municipiul București.

În atari condiții, având în vedere că reclamanții A. și C., membri de Sindicat, au domiciliul în municipiul București și reținând că acțiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., C. - prin Sindicatul Național al Polițiștilor și

Vameșilor "Pro Lex" și pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2020.